Cine am fost şi ce am ajuns! – Teodor Niţulescu – extazul şi agonia unui politician cu vocaţie

Carmen Dumitrescu

Unii dintre oameni au, pur şi simplu, intuiţia politicii. Sunt genul de oameni care se descurcă sub orice regim politic şi sub influenţa oricărei culori politice. Versatilitatea, tradusă de principiali, ca şi oportunism, nu este o trăsătură a foarte multor indivizi, motiv pentru care majoritatea celor care nu pot fi adaptabili acuză astfel de atitudini. Realitatea e, însă, aceea că politica e arta de a face compromisuri profitabile şi a te mişca în baza unor strategii clare, care fac abstracţie de partide şi de convingeri. Teodor Niţulescu este un astfel de individ. Cei care îl cunosc ştiu că lui Niţulescu instinctul de politician nu i-a lipsit niciodată. Şi nici discursul inconsistent, prin care reuşeşte însă să convingă atât pe o parte dintre naivi, dar şi pe o parte dintre “alunecoşi”. Aşa că nu e nimic inexplicabil în faptul că Niţulescu a fost un nume sonor în politica teleormăneană, el reuşind încă să-şi bântuie vag adversarii chiar şi acum, când influenţa sa bate serios către 0. Căderea lui Niţulescu n-a fost dureroasă pentru cei afectaţi de politicile lui dure sau de strategiile sale, adeseori abuzive, însă, cu siguranţă, şi-a pus amprenta asupra acestui personaj, despre care se ştie că a crezut întotdeauna în steaua lui norocoasă. De unde şi comportamentul uneori aberant al politicianului căzut, ce încă îşi mai închipuie că e pe culmile gloriei, dezvoltând astfel atitudinea unui tiran trist şi tot mai singur.

Dar viaţa şi parcursul profesional al lui Niţulescu rămân încă un subiect de interes, chiar şi doar pentru aceia care vor să vadă cum nu trebuie să tratezi vocaţia de politician şi interesul general, o dată ce ai ajuns într-o poziţie favorabilă. Astfel, în 1984, Teodor Niţulescu se specializase în mecanică fină şi era deja inginer. Apoi, din 1994 până în 1995 s-a perfecţionat în domeniul comerţului în Germania şi din 2001 până în 2003 a plecat în Italia şi Grecia, pentru nişte cursuri de specializare în domeniul administraţiei publice. Tot în 2001, el şi-a luat doctoratul cu o lucrare pe tema “Contribuţii la studiul vibraţiilor maşinilor unelte de prelucrat subansamble de morărit”.

Evoluţia lui profesională este oarecum similară cu a majorităţii celor care au învăţat şi au crescut pe vremea celuilalt regim. Astfel, în 1984 era inginer stagiar la IM Cugir şi, în paralel, era inginer proiectant la IPTE Alexandria, activitate continuată până în anul 1990. Instalarea democraţiei pe plaiurile teleormănene l-a prins pe Niţulescu în poziţia de şef de secţie la SC Electrotel SA Alexandria, iar din 1993 până în 1996 a fost directorul comercial al aceleiaşi societăţi.

Primul pas important din cariera politică a lui Niţulescu s-a petrecut în anul 1996, când a devenit primarul Alexandriei, funcţie pe care a ocupat-o cu rezultate extrem de bune până în 2001. Apoi, a devenit, pe rând, prefectul judeţului Teleorman, deputat şi, din nou, prefect.

În privinţa activităţii politice, Niţulescu este proverbial pentru versatilitate, el fiind, pe rând, membru PDSR, membru în Biroul Executiv Judeţean, preşedintele organizaţiei judeţene PDSR Teleorman, preşedintele organizaţiei judeţene Partidul Social Democrat Teleorman, membru în biroul Executiv Central al Partidul Social Democrat, preşedinte PC Teleorman şi preşedinte PDL Teleorman.

În acest moment, Niţulescu este în continuare preşedintele Organizaţiei Judeţene a PDL Teleorman, dar influenţa sa este preponderent simbolică. Detestat de unii membri de partid, comentat în toate felurile de către oamenii pe care i-a sprijinit în mod neinspirat, acuzat de diverse afaceri insalubre, Niţulescu este, aşa cum am mai spus, un lider tot mai singur. Mai nou, şi timid… Vorbeşte puţin, se implică puţin, se ocupă preponderent de afaceri şi pare exclus de pe scena politică a momentului, cu vagi posibilităţi de revenire la gloria pe care a câştigat-o în ani, cu ambiţie şi inteligenţă.  Şi realmente, dacă în Teleorman, ar trebui indentificaţi politicienii inteligenţi, numărul acesta e extrem de redus, dar cu certitudine, Niţulescu se află în partea superioară a clasamentului. Cu toate astea, ultimii ani n-au fost unii tocmai inspiraţi pentru acest politician abil. Explicaţiile sunt multiple, dar vagi. Unii zic că s-a plictisit de politică, alţii spun că jocul îl depăşeşte. În lipsa oricărei certitudini, nu ne rămâne decât să credem că până şi cei mai apţi dintre politicieni ajung, într-o bună zi, să nu mai ştie cum să-şi joace cărţile. Secretul, însă, e să se împace cu situaţia, pentru a nu deveni ridicoli.