Carmen Dumitrescu
Sunt politicieni care îşi abordează activitatea, cel puţin la nivel teoretic, ca pe o misiune în interesul oamenilor. Alţii, însă, odată ce ajung să pună mâna pe o anumită poziţie publică, uită care este sensul lor, ca şi oameni politici şi se comportă ca şi cum ar fi fost născuţi pentru a sta pe un loc confortabil, fără să se zbată prea tare pentru alt interes decât cel personal. Mai mult, ei fac politica de partid ca pe un joc al intereselor de moment şi oferă posibilitatea promovării numai celor care au ceva de oferit la schimb, inteligenţa şi puterea de muncă nefiind considerate relevante. Astfel, sub greutatea lui Marin Almăjanu, Partidul Naţional Liberal Teleorman a devenit o organizaţie timidă şi tăcută, plină de reprezentanţi despre care mai frecvent se râde şi din cauza cărora oamenii de bun simţ se revoltă.
Marin Almăjanu este cunoscut în mediile apropiate politicului ca şi “eternul deputat”. Activitatea politică a constituit, pentru acest personaj, o principală preocupare de-a lungul vieţii, însă politicianul a ales să facă jocuri la nivel înalt şi să se înfăţişeze rar spre deloc în faţa electoratului curios. Asta exceptând, evident, campaniile electorale, când pleacă în teritoriu la braţul unor candidaţi şi ţine discursuri despre necesitatea implicării.
În ceea ce priveşte pregătirea academică, Almăjanu finaliza în 1984 cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice, specializarea Finanţe – Contabilitate la Universitatea din Craiova. Imediat după, actualul înalt demnitar şi-a început şi evoluţia profesională din poziţia de economist al UJCC Teleorman, pentru ca anii ’90 să devină şef de serviciu la departamentul de Control Financiar Intern în cadrul UJCC Teleorman. Şapte ani mai târziu, Almăjanu devenea directorul general al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman, iar din 2000 ocupa deja funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman. După încheierea unui mandat complet în funcţia menţionată anterior, Marin Almăjanu a devenit deputat, funcţie publică pe care a recâştigat-o continuu până în zilele noastre.
În ceea ce priveşte activitatea de partid, Almăjanu este unul dintre puţinii politicieni teleormăneni fideli partidului. Astfel, din 1997 până în 2000, el a fost vicepreşedintele PNL Teleorman, iar din 2000 şi până în prezent ocupă poziţia de lider al liberalilor teleormăneni.
Ca şi tip de personalitate, Almăjanu este tipul de politician discret, care nu mizează foarte mult pe imaginea sa publică, dar extrem de abil în instrumentarea evenimentelor politice care se petrec în culise. Este un fapt de notorietate printre liberalii teleormăneni că drumul reuşitei în PNL trece prin biroul lui Almăjanu, astfel că toţi cei care s-au agăţat, într-un fel sau altul, de numele lui Almăjanu sau i-au obţinut bunăvoinţa au şi reuşit să ocupe funcţii publice şi politice la care nici n-ar fi visat înainte. Din păcate, criteriile subiective de evaluare ale eternului deputat nu sunt şi cele mai corecte, astfel că acum avem la conducerea unor instituţii din judeţ oameni cu o pregătire vagă, lucru deloc specific promovărilor din PNL oriunde în ţară.
În mod cert, Almăjanu este departe de Brătianu şi se pare că nici nu aspiră la performanţele politice ale marilor predecesori ai liberalilor. Mai mult, din activitatea de deputat nu reies prea multe reuşite, evident dacă nu le calculăm pe cele electorale, iar oamenii din Teleorman îl cunosc pe principalul liberal al judeţului doar din poze şi după sonoritatea numelui. Şi regula se aplică, de regulă, la cei de vârsta a doua şi a treia, pentru că tinerilor numele lui Almăjanu nu le spune absolut nimic, din punct de vedere politic. Evident, în lipsa unui efort suficient de construire a imaginii publice şi a unei implicări reale în viaţa comunităţii reprezentate, acest rezultat era uşor de anticipat. Dar, aşa cum spuneam şi în trecut, pentru opinia publică nu contează absolut deloc care sunt motivele indiferenţei şi neimplicării, relevant fiind ceea ce se vede. Iar de ani buni, Almăjanu refuză să fie vizibil…
Da, este adevarat asa cum spune autoarea articolului este un politician discret care a stiut sa fie prieten cu toti care au fost la putere, neremarcandu-se cu nimic deosebit ajutandu-si doar neamurile si prietenii din postura in care s-a aflat tot timpul.Si normal este sa si argumentez cand fac aceasta afirmatie am sa dau doar un singur exemplu.Se stie ca Teleormanul a primit 32 de vaucere de la programul Rabla,17 fiind repartizate la Alexandria si 15 la Tr.Magurele.Din cele de la Alexandria stiti cate a luat politicianul discret Almajanu,nici mai mult nici mai putin decat 4!Sa nu va imaginati ca a avut el 4 rable si le-a predat sa-si cumpere altele! De,asa sunt politicienii discreti, baieti buni, sug de la mai multe oi ca, mieii blanzi!
Imi tot vine in cap o idee care a stat la temelia fondarii Partidului National Liberal: Adevaratii lideri nu lasa in urma sclavi, ci tot lideri.
Partea proasta cu PNL Teleorman este ca n-a fost niciodata in opozitie cu adevarat, culmea este ca n-au fost nici la putere cu adevarat. A fost un fel de pseudo-politica linistita, cuminte, sa nu ne murdarim prea tare dar nici sa nu vrem prea multe…
PNL Teleorman n-a fost niciodata in opozitie asa cum au facut-o in dese randuri PD-L sau PSD in Teleorman. S-a adoptat un motto nescris, care s-ar traduce asa „mereu disponibili”
In rest, numai de bine!