Cine am fost şi ce am ajuns! – Lucian Militaru, de la munca patriotică, în Parlament

Carmen Dumitrescu

Lucian Militaru nu este un anonim în politica teleormăneană. Dimpotrivă. Însă, ce nu se ştie foarte bine de către opinia publică e faptul că omul chiar a muncit ca să ajungă la nivelul de notorietate la care se află în prezent şi asta încă din vremurile comunismului. Interesant e faptul că Militaru nu face parte din categoria politicienilor mândri de evoluţia lor profesională, lucru certificat prin aceea că pe site-ul instituţiei unde îşi desfăşoară activitatea în prezent nu există un curriculum vitae al său. Din fericire, comuniştii ţineau foarte mult la ideea de evaluare a oamenilor, aşa că, dacă nu avem acces la CV-ul lui Militaru de după Revoluţie, pe cel de dinainte de ea îl cunoaştem şi, trebuie spus, furnizează date foarte interesante. Însă, înainte de a intra în detalii, ne permitem să facem afirmaţia că Militaru poate da oricui lecţii legate de orientare profitabilă în materie de politică, adaptarea după cum suflă vântul fiind, în multe dintre cazuri, un adevărat atu al celui predestinat să câştige toate bătăliile în care intră.

Ei bine, potrivit unei analize a Comitetului Judeţean Teleorman al Partidului Comunist Român, Lucian Militaru a devenit membru al Partidului Comunist Român în anul 1984. În ceea ce priveşte biografia sa, acesta s-a născut în anul 1962 în comuna Crevenicu şi a urmat cursurile liceului industrial şi cursul de 3 luni UTC. Apoi s-a înscris, în regim de fără frecvenţă, la cursurile Academiei de Studii Social-Politice. De profesie sondor foraje, actualul deputat al statului român a demonstrat reale abilităţi de adaptare la situaţii de regim variate, structura sa cameleonică reuşind să-l scoată din cele mai delicate situaţii. Şi aici n-ar trebui să uităm de cheltuirea iresponsabilă a banilor la Primăria Videle, dar oricum s-a discutat excesiv despre acest subiect, aşa că ne oprim aici. Comuniştii l-au apreciat în mod deosebit pe Lucian Militaru. O dovadă în acest sens e faptul că în documentele vremii legate de persoana lui, era descris în termeni extrem de flatanţi: “În timpul liceului s-a situat printre elevii fruntaşi la învăţătură, remarcându-se ca bun organizator al activităţilor cu elevii, motiv pentru care în 1979 a fost ales secretar al Comitetului UTC pe liceu şi membru al biroului Comitetului Judeţean UTC, sarcini de care s-a achitat conştiincios şi cu multă pasiune”. De altfel, pasiunea este cuvântul de bază atunci când trebuie să îl descriem pe unul dintre cei mai agresivi şi mai temuţi dintre primarii care s-au perindat vreodată prin fruntea administraţiilor locale din judeţ. Apoi, după absolvirea liceului, în iulie 1981, acesta a obţinut încadrarea ca operator extracţie la Schela petrolieră Videle, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a fost încorporat la o unitate militară din Bucureşti, de unde a fost trecut în rezervă, în grad de caporal. Revenit din armată, s-a reîncadrat la Schela de producţie petrolieră Videle, unde a lucrat ca operator până în 1986, când a fost promovat instructor teritorial la Comitetul judeţean al UTC, iar după încă 7 luni a fost numit “şef de sector cu munca patriotică”. Ascensiunea rapidă a lui Militaru şi aprecierile regimului spun multe despre caracterul şi adaptabilitatea extraordinară a acestui personaj politic atât de cunoscut în rândul teleormănenilor. Ca atare, în luna martie a anului 1987, Militaru ocupa funcţia de prim-secretar al Comitetului municipal Alexandria al UTC.

Instaurarea regimului democratic a pus din nou la încercare spiritul adaptabil al lui Militaru, care a demonstrat că un comunist cu state vechi poate avea şi viziuni democrate şi, ulterior, democrat-liberale. A reuşit, din nou, să se alăture puternicilor zilei şi să obţină, prin mijloace uneori neortodoxe, trei mandate de primar la Videle. În tot acest timp, pasiunea lui pentru agricultură i-a generat finanţarea necesară pentru susţinerea activităţilor politice. Dar şi viceversa…

În prezent, Militaru este demnitar al statului român. Înalt demnitar. Chiar dacă nu e mândru de trecutul său, deputatul priveşte mereu către viitorul glorios, gândirea pozitivă generându-i toate avantajele de care are nevoie pentru a reuşi. Şi nimeni nu pune la îndoială că responsabilul cu munca patriotică din regimul comunist şi actualul deputat al regimului democratic nu va reuşi să iasă la pensie dintr-o funcţie publică de răsunet şi cu venituri suficiente pentru a întreţine un întreg grup de interese, personale şi financiare. Şi chiar mai mult decât atât. Aşa că atunci când punem capul pe pernă, dacă am fi în pielea lui Militaru, probabil că n-am uita să mulţumim din inimă Partidului!