Cine am fost şi ce am ajuns! – Iulian Şuică sau efectele nefaste ale decenţei în politică

Carmen Dumitrescu

Decenţa nu-şi are locul în politică. Şi sunt atâtea dovezi în acest sens chiar în sfera politicii din Teleorman, încât simplul fapt că printre parveniţi şi oportunişti se mai află câte un personaj politic decent devine un motiv de suprindere autentic pentru populaţie. Am observat, de-a lungul acestei rubrici, că ascensiunile fulgerătoare şi vizibilitatea publică sunt, de regulă, la îndemâna celor care ştiu să lupte pentru interesele lor, chiar dacă natura nu i-a înzestrat cu prea multe calităţi. Astfel că, pe poziţiile cele mai calde din acest judeţ se află la ora actuală personaje lipsite de carismă, de fler, de inteligenţă şi de cultură, în timp ce puţinii oameni politici decenţi stau retraşi în colţurile lor, încercând să nu spună prea multe, tocmai pentru că argumentele lor n-ar fi nici înţelese, nici luate în serios de actuala clasă a puternicilor zilei.
În realitate, cine ştie să facă evaluări corecte înţelege că decenţa este o calitate fundamentală a celor care s-au construit ca oameni, în jurul unor valori genuine iar tăcerea lor e doar maniera prin care evită ridicolul şi banalizarea. Un astfel de politician, care s-a făcut cunoscut şi apreciat pentru decenţă, este pedelistul Iulian Şuică. Cine are ocazia să poarte o scurtă conversaţie cu Şuică simte efectiv cumpătarea şi bunul-simţ, corelate cu un spirit viu şi o voce clară. Din păcate, însă, Şuică nu vorbeşte prea mult. Şi deşi n-a spus-o niciodată, putem înţelege că tăcerea este pentru Şuică un mod de a protesta împotriva unui sistem în care non-valorile se afirmă una după alta, fără a mai lăsa posibilitatea valorilor să facă şi să spună lucruri.
Dintre pedeliştii teleormăneni, după retragerea lui Jieanu şi Rînescu, singurul care mai poate fi caracterizat acum prin decenţă şi bun simţ este Iulian Şuică şi probabil sunt foarte puţini cei care ar putea nega acest lucru. De când ocupă fotoliul de consilier judeţean, Şuică este singurul dintre pedelişti care a mai avut câte ceva de spus în forul decizional judeţean şi singurul care a avut opinii fundamentate şi argumente coerent. Opinii care n-au contat. De aceea au fost urmate de lungi perioade de tăcere justificată.
Şuică nu şi-a propus să devină politician încă de la început. În anul 1988 îl găseam în poziţia de inginer tehnolog la Întreprinderea de Ţevi Sudate iar din 1990 până în 1992 a fost inginer la IAICA Alexandria, o adevărată pepienieră de politicieni renumiţi astăzi. Apoi, din 1992 până în 1996, Şuică a fost şef de birou senatorial iar apoi a devenit vicepreşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, urmând ca din 2000 până în 2004 să devină director în cadrul Primăriei Alexandria. Activitatea profesională a lui Şuică a continuat cu o nouă poziţie de director, de data aceasta în cadrul IAICA Alexandia, pentru ca din anul 2009 să devină consilierul personal al ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. În prezent, el este directorul adjunct al OJPDRP Teleorman şi consilier judeţean.

Din punct de vedere politic, Şuică a trecut prin trei partide, PNŢCD, PC şi PDL, în ultimul dintre ele ocupând şi în prezent o poziţie de membru al Biroului Permanent Judeţean Teleorman. De mai mulţi ani, Şuică tace. Şi ne numărăm printre cei care cred că greşeşte. Pentru că tăcerea poate fi o armă împotriva unui sistem fundamentat pe principii eronate, dar în acelaşi timp, ea alimentează perpetuarea lui, fără nicio posibilitate de a mai schimba lucrurile ulterior.