Carmen Dumitrescu
Sunt categorii de oameni care ştiu să se adapteze la noile timpuri şi oameni care nu reuşesc. Însă, e cert că toţi cei care au abilitatea de a se adapta la timpuri ajung să se trădeze pe sine în tot ceea ce vor face ulterior. Aşa că dacă îţi doreai să fii inginer, o să te comporţi toată viaţa ca un inginer, dacă îţi doreai să fii scriitor, o să ai tentaţia de a vorbi în metafore, iar dacă îţi doreai să fii fotbalist, o să te remarci printr-un discurs vag, uneori incoerent şi printr-o teamă de tot ce înseamnă profunzime în viaţa profesională, dar şi particulară.
Unii le spun stereotipii sau prejudecăţi, dar uneori e suprinzător cât de bine funcţionează standardele acestea în cursul vieţii cotidiene a fiecăruia dintre noi. Fostul viceprimar al Alexandriei, Ioan Voicu, şi-a trăit experienţa profesională cu amintirea unei ratări. Cei care nu-l cunosc nu ştiu că politicianul alexăndrean şi-a dorit să fie fotbalist şi să joace în Divizia A, însă, pe fondul unui accident stupid la piciorul drept, această dorinţă i-a fost spulberată. Din punctul acesta a urmat replierea, care, însă, nu a reuşit să şteargă amintirea unor vremuri în care era realmente împăcat cu sine, fotbalist fiind în Divizia B, făcând parte din selecţionata Studenţilor “Universităţii Craiova” la Campionatul naţional universitar din 1973. Vocaţia politicii şi-a descoperit-o mult mai târziu, chiar dacă nu e nimic eronat în a afirma că, din această postură, nu s-a afirmat foarte mult, funcţiile publice obţinute fiind singurele care l-au scos cu adevărat din anonimat.
Ioan Voicu a urmat, în perioada tinereţii, cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice, secţia Economia Industriei, Construcţiilor şi Transporturilor, o secţie similară astăzi cu Ingineria Economică. Mai târziu, a luat decizia de a intra în politică şi de a încerca să se afirme din acest punct de vedere, însă calitatea slabă a discursului şi unele scandaluri legate de numele său au făcut ca Nini Voicu să rămână un om politic discret. Chiar şi ca viceprimar, el nu a reuşit să convingă pe nimeni de soliditatea crezurilor sale şi nici de calităţile sale de om activ în domeniul administraţiei publice, însă, aşa cum se întâmplă cu toată lumea care are relaţii adecvate cu puternicii zilei, nimeni nu i-a spus nimic niciodată.
A fost lăsat astfel să ocupe poziţii confortabile, de unde să nu se streseze prea mult şi din care să nu fie nevoie să facă prea multe declaraţii. Oricum, a procedat bine, în contextul în care a scutit opinia publică de o bătaie de cap suplimentară. După ce a părăsit fotoliul de viceprimar al Alexandriei, Ioan Voicu a trecut într-o altă funcţie de conducere din cadrul Primăriei Alexandria, fiind actualul director al Serviciului de Asistenţă Socială din cadrul instituţiei menţionate anterior. Nici din această poziţie nu e preocupat de vizibilitate sau de performanţă, dar e cert că atunci când este întrebat, are grijă să nu lase curioşii fără răspunsuri.
Principala temă de atac la adresa sa este legată de o anumită perioadă pe care şi-ar fi petrecut-o la închisoare, însă Ioan Voicu nu a răspuns niciodată provocărilor legate de acest subiect, considerând că atunci când e vorba de probleme delicate, tăcerea e de aur. Cei care îl cunosc bine ştiu despre fostul viceprimar alexăndrean că nu e tocmai omul cel mai ataşat de crezurile partidelor politice din care a făcut parte, punând primordial propriul interes pe primul plan. De aceea este însă unul dintre puţinii politicieni ai locului care au o familie frumoasă, al cărui nume n-a fost legat niciodată de amantlâcuri sau de alte scandaluri de ordin personal. În realitate, problema fundamentală a personalităţii lui Ioan Voicu se leagă, fără doar şi poate, de povestea unui accident la picior şi, deci, de o ratare care a dat naştere unui individ relativ reuşit în plan social, dar care nu a reuşit, în mod cert, să-şi trăiască adevărata vocaţie.
