Cine am fost şi ce am ajuns! – Eugen Pîrvulescu, muncitorul cu fler în afaceri, dar novice în politică

Carmen Dumitrescu

Politica nu e doar punctul comun al celor care vor să-şi construiască oportunităţi materiale, ci şi al celor care, o dată ce ating un punct culminant al evoluţiei lor pe scara socială, simt nevoia să se implice pentru a-şi testa abilităţile la un nivel mai înalt decât cel la care i-ar predispune grija pentru propria persoană. Caracterul alunecos e întotdeauna un avantaj în procesul implicării în politică, însă numai cei care nu uită de unde au plecat, atunci când au plecat de foarte jos, pot realmente înţelege sensul implicării într-un proces cu implicaţii generale. Şi, din această perspectivă, există politicieni care, o dată ce se văd pe poziţii confortabile, uită de începuturi şi politicieni motivaţi de ideea că, plecând de jos au reuşit să urce, construindu-şi o imagine bună despre sine, dar şi o imagine favorabilă printre cei alături de care doreşte să lucreze.

Eugen Pîrvulescu este deja un personaj politic, deşi până acum implicarea sa în proiecte politice a fost episodică. Şi un lucru e cert în ceea ce-l priveşte e acela că are voinţa şi ambiţia necesară pentru a face mai mult. Evident, în condiţiile eşecurilor de până acum e justificat să ne întrebăm dacă poate duce până la capăt un proiect politic major. Desigur, are avantajul vârstei şi al succesului material, însă e greu de spus dacă asta e suficient pentru a duce până la capăt un proiect pe termen lung, încununat realmente de popularitate. Pentru că Pîrvulescu, deşi are destule calităţi, n-a reuşit să se construiască în sensul popularităţii şi al mesajului rezonant cu interesele generale ale consumatorilor de politică.

În ceea ce priveşte evoluţia lui personală şi profesională, este de apreciat faptul că Pîrvulescu a plecat de foarte jos, de la condiţia de muncitor. A terminat în 1991 Liceul Agroindustrial din Alexandria, unde s-a specializat pe industria alimentară, după care s-a angajat muncitor la S.C. Teleormanul SA. Şi-a făcut apoi, potrivit uzanţelor vremii, stagiul militar şi s-a întors, tot în calitate de muncitor la aceeaşi firmă. Începând din anul 1999, norocul a început să îi surâdă şi munca a început să-şi arate roadele, devenind administratorul firmei Pefin şi, ulterior, în anul 2000 a devenit directorul general al Libristel. Implicarea în afaceri a fost, în fapt, cheia unui succes pe care nu-l anticipa iniţial, el dovedind că ştie să se “strecoare” şi să-şi folosească abilităţile în sensul acumulărilor materiale, care au continuat până în zilele noastre. În prezent, el este directorul mai multor firme, pe care le-a înfiinţat numai după ce a studiat atent nevoile pieţei şi rata profitului în mai multe domenii de activitate şi interes.

Pentru că a fost ocupat să facă bani, Pîrvulescu nu s-a preocupat foarte mult de formarea academică, aşa că abia în prezent urmează cursurile Universităţii “Valahia” din Târgovişte, unde se specializează pe Administraţie Publică. Probabil că demersul acesta face parte din suita acţiunilor pe care le consideră fireşti, în contextul în care doreşte să facă o carieră politică şi, eventual, să obţină la un moment dat o poziţie din care să aibă atribuţii în administrarea resurselor publice.

În contextul acesta, rămâne de văzut în ce măsură va reuşi Pîrvulescu să se construiască pe sine ca şi personaj politic important, aşa cum speră să devină şi, mai ales, în ce măsură va reuşi să convingă pe cei din jurul său că poate face lucruri importante pe scena politică judeţeană. Primii paşi au fost deja făcuţi. După experienţa eşuată cu Partidul Forţa Civică, el a devenit vicepreşedinte al BPJ al PNL Teleorman şi se ocupă de partea organizatorică a partidului, fiind susţinut de Marin Almăjanu. Modul în care îşi va juca această carte ar putea face diferenţa dintre un personaj politic mediocru şi unul de succes. Dar timpul ne va arăta mai exact categoria în care o să-l putem include pe Pîrvulescu. Cert este că vrea. Şi, în multe situaţii, drumul de la “a vrea” la  “a reuşi” este foarte scurt. Totul e să ştii să “aluneci”. Iar Pîrvulescu a demonstrat că în arta alunecatului e destul de abil.