Cine am fost şi ce am ajuns! – Constantin Amarie sau “arta descurcatului” în politică

Carmen Dumitrescu

Ca să reuşeşti în politică, nu trebuie în mod obligatoriu să fii inteligent sau carismatic. Şi experienţa ne-a demonstrat mereu că aceia care nu sunt nici inteligenţi, nici carismatici au primit în compensare capacitatea de a se descurca, indiferent de regimul politic şi indiferent de presiunile contextului politic. Astfel că nu ne mai miră nimic, nici măcar faptul că un profesor de la Gîrliciu sau Urluiu poate ajunge inspector şcolar general şi consilier judeţean, indiferent de cei aflaţi la putere în diferitele momente ale parcursului său profesional. Constantin Amarie, căci despre el e vorba, nu e teleormănean. El vine din Botoşani şi s-a stabilit în Teleorman, dat fiind faptul că erau vremuri în care cadrele didactice primeau repartiţii în ţară şi aveau posibilitatea de a creşte profesional doar plecând spre alte meleaguri.

Din punctul de vedere al pregătirii academice, Amarie este licenţiat al Facultăţii de Filosofie din cadrul Uniiversităţii “Al. I. Cuza”, specialitatea Istorie Universală, astfel că este profesor de istorie, având gradul didactic I. În perioada 1972 – 1978 a fost profesor la Şcoala Generală Gîrliciu din Constanţa, iar din 1978 până în 1979 şi-a desfăşurat activitatea didactică la Şcoala Generală Urluiu din Teleorman. Începând cu anul 1979, a devenit cadru didactic la Colegiul Tehnic “A. Saligny” din Roşiorii de Vede, iar în anul 1982 a devenit director adjunct al liceului IMMR Roşiorii de Vede. Din anul 2002, Amarie a devenit directorului Liceului Economic Administrativ din Roşiorii de Vede. Parcursul său profesional a început, însă, să ia o altă turnură din momentul în care a luat decizia intrării în politică. Asta s-a întâmplat în anul 2001, când Amarie s-a înscris ca membru în organizaţia municipală a PSD Roşiorii de Vede, devenind din 2003 secretar cu analiza politică a Biroului Judeţean Teleorman al PSD. PSD l-a şi propulsat în Parlamentul României, după care a trecut la PDL, de alta, dar e bine întotdeauna să fii în tabăra câştigătorilor politici.

După ce a fost consilier municipal la Roşiorii de Vede, a devenit parlamentar, apoi inspector şcolar general, poziţie din care a avut preocupări serioase, de tipul boicotării Paradei Europei şi altele asemănătoare, Amarie a devenit consilier judeţean, demonstrând tuturor celor care mai aveau dubii că pentru unii viaţa poate fi şi roz. În sensul că nu contează pe cine superi sau în ce tabără eşti, atâta timp cât te descurci să îţi faci un loc în peisaj şi să te facă vizibil, chiar dacă numai prin erori şi declaraţii riscante.

În timpul activităţii de inspector şcolar general, Amarie a fost genul de persoană publică, lipsită de intuiţie şi consiliere profesionistă, care spunea mai multe decât era cazul, dacă era întrebat inteligent. Acum, din postura de consilier judeţean, Amarie este aproape invizibil şi, în mod cert, nu vine niciodată cu idei inteligente, singurele sale demersuri fiind acelea de a-şi susţine colegii de partid atunci când se abţin sau votează împotrivă. Dar pentru că nu e nici pe departe un caz singular, nici nu vom insista asupra problemei lipsei de implicare. Asta, mai ales, pentru că ştim, la fel de bine ca oricine, că şi dacă nu demonstrează nimic, Amarie va avea mereu un loc în viaţa politică de la noi. Pentru că Amarie este un maestru al artei descurcatului în politică. Şi, probabil, acesta este şi cel mai mare merit pe care îl va avea vreodată.