Cine am fost şi ce am ajuns! – Alexandru Mocanu, de la „politica prin e-mail” la siestă la Breaza

Carmen Dumitrescu

Sunt unii oameni pentru care un succes în plan politic echivalează cu scopul final al existenţei lor. Iar din punctul în care au atins succesul visat, eforturile lor se opresc. Şi uite aşa, ajungem în situaţia în care discutăm strict despre oameni politici fără coloană vertebrală, fără obiective definite şi, mai ales, fără aptitudini reale în gestionarea resurselor publice. Din această categorie face parte şi celebrul senator, Alexandru Mocanu, care, spre deosebire de alţi colegi ai săi de breaslă, a inaugurat un altfel de politică: politica virtuală. Plictisit, probabil, de bani, glorie, poziţie socială privilegiată, viaţă personală tumultoasă, Mocanu s-a setat pe mail-uri. Oricum, discursurile publice sunt obositoare şi presupun calităţi oratorice şi nu e nimic mai simplu decât să-ţi pui secretara sau consiliera să îţi scrie nişte fraze inepte, pe care să le direcţionezi către toată media, astfel încât oamenii să fie impresionaţi de numeroasele tale opinii şi impresii. Mai greu e să faci lucruri efectiv, dar asta nu e doar hiba lui Mocanu.

Ca orice personaj politic cu greutate, senatorul Alexandru Mocanu are destule puncte vulnerabile. Însă, per ansamblu, activitatea parlamentară a acestuia a fost destul de vizibilă, pentru că politicianul pare a avea o predilecţie pentru corespondenţa prin e-mail. Astfel, descoperind că un punct de vedere poate ajunge în numai o secundă în atenţia tuturor redacţiilor de presă interesate, Alexandru Mocanu a făcut un obicei din a-şi exprima părerile prin poşta electronică. Înainte de a descoperi poşta electronică, Mocanu avea şi boala organizării conferinţelor de presă, lucru pe care îl executa ca pe un ritual, aproape săptămânal. Personaj carismatic, dar şi destul de arogant – prea conştient de propria înălţime – senatorul supus analizei a încercat să fie prezent în judeţ în limita celei mai confortabile posibilităţi, lipsind însă exact atunci când roşiorenii i-au pichetat cabinetul parlamentar. Parlamentar prin substituţie în cursul a două mandate, înlocuindu-l pe mult mai faimosul său coleg portocaliu, Adriean Videanu, Mocanu a avut o activitate parlamentară destul de febrilă, chiar dacă şi-a făcut un obicei din a se ascunde cu capul în nisip atunci când tema zilei este una potrivnică puterii pe care o reprezintă.

Dar Mocanu nu este un politician de joasă speţă. Dimpotrivă, el a muncit o bună bucată de vreme pentru a ajunge în situaţia privilegiată în care încă se mai află. Asocierea imaginii sale cu Rodica Tatu, pe care a avut grijă să şi-o treacă chiar şi în CV,  a fost unul dintre punctele vulnerabile despre care vorbeam anterior, şi probabil şi după foarte mulţi ani vor fi  destui în mintea cărora se va declanşa automatismul punerii laolaltă a celor doi.

Mocanu termina în anul 1972 Instituitul Politehnic Galaţi – Facultatea de Industrie Alimentară şi Tehnică Piscicolă, secţia Ingineri. Apoi, după finalizarea cursurilor universitare, Mocanu a devenit inginer stagiar şi dispecer la Argus SA Constanţa, iar din 1975 îl găseam în postura de diriginte de şantier şi şef de secţie la Ulvex SA Buzău. În anul 1985 s-a mutat în Teleorman, în poziţia de director general al Roşiori SA, unde a rămas până în 1995, când a devenit consilier tehnic la Ulprod SA Bucureşti. În aceeaşi perioadă era şi directorul tehnic al Secon SA Roşiorii de Vede, iar din 2001 a devenit directorul general al acestei firme, preluând din 2003 funcţia de director general al SC Pecon SA. Apoi a început să devină un nume în politică, obţinând un mandat de deputat din mai 2003 până în decembrie 2004, urmat de un alt mandat de deputat din 2005 până în 2008. Apoi, Mocanu a câştigat şi un loc de senator în Parlamentul României, pe care l-a finalizat la termen şi iată că acum Mocanu s-a retras din politică, acumulând, se pare, destule resurse pentru a-şi petrece bătrâneţile la Breaza, alături de familie.

Nu vom uita, aşa cum nu uităm niciodată nimic, faptul că Mocanu a fost omul care s-a implicat destul de mult în cazurile sociale promovate de cotidianul nostru, acest lucru fiind valabil mai ales în cazul micuţului campion Eduard Cristescu, Mocanu facilitând transportul şi tratamentul micuţului, chiar dacă din nefericire, acesta a trecut în nefiinţă la scurt timp.

Dar, ca şi parlamentar, Mocanu a făcut parte din suita parlamentarilor teleormăneni care au ocupat poziţii privilegiate exclusiv în interesul său şi al grupului de persoane din jurul lui. Şi nici asta nu poate fi uitat.