Cine am fost şi ce am ajuns! – Adrian Bădulescu, de la Serviciul Român de Informaţii în Parlament şi… înapoi?

Carmen Dumitrescu

Despre oamenii activi în domeniul Informaţiilor se spune că rămân ai sistemului până în clipa în care închid ochii. Şi nici nu e de mirare că lucrurile stau aşa, în contextul în care specialiştii în materie beneficiază de o educaţie şi de o formare profesională continuă aparte, despre care nu se poate discuta, nici măcar cu prietenii la bere, vreodată. Aşa că securiştii rămân securişti, orice ar pretinde iar, uneori, infiltrarea lor în anumite medii de activitate are un rol esenţial, pe care însă ochiul neexperimentat nu-l sesizează.

Fostul deputat Adrian Bădulescu a făcut întotdeauna o impresie bună, atât în cercul de prieteni, cât şi în rândul adversarilor. Când îl cunoşti prima dată pe Bădulescu ai sentimentul că ai în faţă un om inteligent, integru, pe care te poţi baza. E posibil ca prima impresie să se mai repete de câteva ori până la un moment dat, când constaţi că, de fapt, Bădulescu e un personaj. Versatil şi interesat de profit, oportunist cât cuprinde, temperamental, dispus în permanenţă să-i judece pe alţii, fostul deputat de Teleorman devine, pentru ochiul experimentat, un personaj din categoria “alunecoşilor”. Înzestrat cu destulă carismă, dar şi cu verb, despre fostul deputat se ştiu destule şi nu prea… Dar e cert că în postura de politician i-a stat cel mai bine şi că rolul de personaj din umbră nu i-a satisfăcut nici pe departe vanitatea destul de pronunţată. Născut la Alexandria, în 1967, Bădulescu a acordat o importanţă specială educaţiei şi pregătirii academice. Astfel, în 1991 era absolventul Facultăţii de Transporturi şi deja era calificat ca inginer în domeniul tehnologiei transporturilor şi telecomenzilor feroviare. Masterul şi l-a susţinut la Craiova, tema lucrării sale de dizertaţie vizând administrarea întreprinderilor, iar în 2008 finaliza un alt curs de masterat în cadrul Universităţii Athenaeum, specializându-se în administraţie publică şi integrare europeană. Viaţa profesională i-a fost pe cât de simplă, pe atât de satisfăcătoare. În anul 1992, când era încă un tânăr absolvent de facultate, Bădulescu a fost racolat de serviciile de informaţii şi încadrat ca ofiţer în Serviciul Român de Informaţii. Motivele plecării sale din sistem sunt încă incerte – exact aşa cum ar trebui să fie – însă sunt destui care cred că Bădulescu n-a încetat niciodată să fie ofiţer de informaţii, prezenţa sa prin partidele politice şi prin mediile specifice fiind deloc întâmplătoare. Evident, speculaţiile nu-şi au rostul acum, dar ele ne pot ajuta să ne facem o imagine de ansamblu despre securistul care a ajuns să reprezinte Teleormanul în Parlamentul României. Ca atare, în 2004, Bădulescu deja se implica în mediul politic autohton, devenind membru PD, iar din 2005 devenea vicepreşedintele Biroului Permanent Judeţean al PD Teleorman. Ascensiunea sa politică a continuat, astfel că din 2007 îl găseam pe Bădulescu în funcţia de prim-vicepreşedinte al Biroului Permanent Judeţean al PDL şi în 2008 în poziţia de preşedinte al Organizaţiei locale PDL  Alexandria. Din iunie 2008 până în decembrie 2008, Bădulescu a ocupat un fotoliu de consilier local al Alexandriei, după care a devenit deputat în Parlamentul României, reprezentând oamenii din Colegiul 3. A pierdut această poziţie o dată cu finalizarea mandatului, pe care n-a mai dorit să-l recâştige, din cauza unor neînţelegeri apărute în PDL la momentul acela. Pe parcursul mandatului de parlamentar, Bădulescu a fost un personaj viu şi, mai ales, vocal. A fost unicul parlamentar care a organizat conferinţe de presă periodice şi singurul politician care, la acea vreme, mai avea curajul să spună ceva interesant despre sistemul politic.

Însă, despre ce a făcut efectiv, se poate vorbi destul de puţin.

Acum, se pare că e administratorul unei societăţi comerciale, dar oamenii care îl cunosc spun că are planuri mari, care nu se mai limitează la Alexandria, ci vizează capitala. Alţii spun că omul n-a părăsit niciodată domeniul informaţiilor şi că în continuare îşi face treaba discret, ca ofiţer de informaţii. Nu ştim, şi e firesc să fie aşa, care e adevărul din spatele carierei acestui personaj deloc comun al politicii autohtone, însă e clar că Bădulescu este, în percepţia publică, un studiu de caz interesant. În realitate, întreaga viaţă şi carieră a lui Bădulescu ne pune în faţa unei succesiuni de măşti, una mai poleită ca alta, lipite de un chip autentic, însă deformat de atâtea roluri, încât nici Bădulescu însuşi nu mai ştie, probabil, care e forma lui autentică şi unde au rămas imprimate umbrele măştilor…