Cine am fost şi ce am ajuns! – Adelina Ionescu sau parcursul lui “nimeni” spre “cineva”

Carmen Dumitrescu

Partidul a devenit un punct de reper în viaţa multora. Şi nu doar aşa, ca un concept interesant legat de asocierea mai multor persoane în interesul binelui colectiv, ci ca furnizor de casă, de masă, de resurse şi, mai ales, de influenţă. Mulţi oameni politici de la noi au înţeles cât de mult poate schimba partidul viaţa cuiva, aşa că au pus în plan prioritar raporturile bune cu oamenii de la vârful structurilor politice şi s-au oprit din a evolua profesional, aşa cum ar cere-o rigorile actualelor timpuri. Desigur, câştigurile pentru aceştia nu au întârziat să apară şi iată că astăzi mai avem un exemplu de individ parvenit, ridicat artificial de partid, doar pentru că a ştiut să-şi cultive relaţiile cu oameni aflaţi în poziţii cheie, în persoana domnişoarei consilier judeţean Adelina Ionescu.

Despre Adelina Ionescu, cu doar câteva luni în urmă, nimeni nu ştia nimic. Cei care mai frecventau la modul informal Organizaţia de Tineret a PSD Teleorman mai avuseseră ocazia să o vadă, ca pe o tânără normală, fără calităţi ieşite din comun, dar destul de abilă în a se apropia de oamenii potriviţi şi în a le câştiga încrederea. Poate acesta este şi motivul pentru care a ajuns, în campania aferentă alegerilor parlamentare, să facă parte din echipa de campanie a lui Liviu Dragnea, fapt remarcabil în Organizaţia de Tineret a PSD, fiind extrem de mare numărul celor care ar fi dorit şi, poate, ar fi meritat această distincţie. Evident, din experienţa anterioară, mulţi tineri social-democraţi au înţeles că Adelina va face carieră şi s-au lat deoparte, considerând că e mai bine să laşi omul să se afirme, pentru a demonstra singur că nu are o fărâmă de caracter. Şi au avut dreptate. De când e consilier judeţean, domnişoara Adelina Ionescu nu-şi mai cunoaşte colegii de echipă şi, în general, nu-şi mai cunoaşte limitele.

De asta se tot discută pe la colţuri despre faptul că linguşeala face mai mult în viaţă decât orice altă calitate, inclusiv banii care ţi-ar permite accesul către unele funcţii publice. Adelina n-a fost niciodată remarcabilă. Desigur, ea a urmat cursurile unei facultăţi, pentru că aşa era bine să procedeze, ambiţioasă fiind, s-a înscris la cursurile facultăţii de Drept şi Administraţie Publică. Din 2008 a fost agent de vânzări în cadrul unei firme private din Călăraşi şi apoi a unei firme din Teleorman. Dar dorinţa de succes a Adelinei a făcut-o pe aceasta să vrea mai mult şi, ştiind că de alte date native nu poate profita, şi-a exploatat la maximum puţinele calităţi şi implicarea la lipitul de afişe. Lucruri care au impresionat exact pe cine ar fi trebuit să impresioneze şi, astfel, Adelina a fost inclusă, la alegerile locale, pe lista consilierilor judeţeni ai USL. În propriul CV, ea se descrie drept: “un bun comunicator, persoană receptivă, adaptabilă şi sociabilă”. Calităţi pe care, desigur, le vede numai ea, pentru că toţi cei care au lucrat vreodată cu Adelina în calitatea sa de consilier judeţean, ştiu că nici măcar nu înţelege proiectele pe care le votează. Cu atât mai puţin se pune problema vreunei implicări reale în viaţa comunităţii, în scopul binelui general, aşa cum ar fi fost firesc să se întâmple.

Însă Adelina rămâne un model pentru mulţi şi asta nu putem contesta în niciun fel. Pentru că nu este puţin lucru să te remarci, atunci când ai atât de puţine de oferit şi apoi să muşti mâna care te-a hrănit cu atâta poftă. Desigur, Adelina poate şi mai mult. Aşa că aşteptăm din partea ei nu doar o reuşită răsunătoare în plan politic, ci şi ocuparea a numeroase funcţii publice, pe care le râvneşte fără ocolişuri, perfect conştientă de faptul că oportunismul e calea cea mai bună de urmat atunci când n-ai alte resurse. Se zvoneşte acum că ar viza un post de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman şi că ar exista anumite reticenţe în privinţa îndeplinirii acestui deziderat pentru tânăra consilieră. Sunt mulţi care ar putea să o judece pentru asta şi pe bună dreptate, dar noi ne vom abţine şi-i vom ura, desigur, succes, sperând să nu uite, nici ea, că înainte de culcare trebuie să mulţumească din inimă partidului…