Sorin Ovidiu Bălan
Bine că atunci când s-a votat noul Cod Penal şi noul Cod de Procedură Penală, parlamentarii au avut destulă minte să scoată acea prevedere care interzicea, sub ameninţarea inclusiv a unei sancţiuni penale, comentarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Pentru că până astăzi, mai mult de douăzeci şi două de mii de români, iar numărul lor creşte de la o zi la alta, ar fi putut dintr-un foc avea dosare penale, sub aceeaşi acuzaţie: comentarea unei hotărâri judecătoreşti. Ba chiar cu circumstanţe agravante, pentru că majoritatea nu doar comentează, ci şi iau atitudine fermă împotriva unei decizii definitive a magistraţilor, cerând chiar anularea efectelor ei.
Şi toate astea pentru că „Dosarul transferurilor”, aşa cum a fost el denumit, în care au fost condamnaţi greii fotbalului românesc, este departe de a se fi încheiat, deşi s-a dat în el o hotărâre definitivă care a şi fost pusă în practică: toţi inculpaţii se află după gratii.
Ei bine, scandalul tocmai de aici vine. De la „toţi inculpaţii”. Pentru că instanţa a făcut diferenţiere numai la cuantumul pedepselor, nu şi la modalitatea de executare a lor. Iar această unică diferenţiere a inflamat opinia publică. Oamenii nu fac deosebire între câţi ani au de stat după gratii unul sau celălalt dintre inculpaţi. Ci criteriul de apreciere a sentinţei este: care se află „înăuntru” şi care „afară”. Ori, din acest punct de vedere, faptul că toţi sunt „înăuntru” îi face pe oameni să considere că Gică Popescu spre exemplu, a fost pus pe acelaşi plan cu Borcea sau Copos, chiar dacă el are o pedeapsă mai mică. Tot „înăuntru” se cheamă că este.
De aceea, peste douăzeci şi două de mii de români au semnat deja o cerere de graţiere pentru marele fotbalist. De aceea mari sportivi ai României au luat atitudine cerând eliberarea lui. De aceea Ilie Năstase a spus că se gândeşte să plece din ţară.
Vor fi unii care vor spune că justiţia nu se face în stradă şi nici la presiunea unui număr de oameni, oricât de mare ar fi el. „Dura lex, sed lex”, nu-i aşa? Pe de altă parte, noi spunem că legile sunt făcute de oameni, pentru oameni, spre a-i pune să-şi îndrepte greşelile, nu pentru a-i distruge.
Aşa că, deşi există o sentinţă definitivă, trebuie să ne răspundem, noi, ca societate, ce vrem să facem cu Gică Popescu. Să-l distrugem, sau să-l facem să-şi repare greşeala? Cu atât mai mult cu cât în cazul infracţiunilor economice, spre deosebire de cele cu violenţă, răul produs poate fi reparat în totalitate, fără să lase urme. Eu cred că ultima variantă este cea valabilă. Şi dacă nu vrem altceva decât să-şi repare greşeala, ajută la ceva statul lui în puşcărie?
