Există posibilitatea să reuşească ce şi-a propus sau să-şi rupă gâtul. Şi, cum politica se face mai degrabă în subteran decât la vedere, posibilitatea de a-ţi rupe gâtul când crezi că poţi arde etape şi ajunge „cineva” peste noapte este infinit mai mare.
În mod normal, în politică, ajungi mare dacă eşti, mai întâi, mic. Să ai pretenţia să obţii funcţii-cheie şi renume într-un timp scurt pare că ţine de domeniul fantasticului, mai ales când ai pe lângă tine oameni vechi în ale politicii, mult mai îndreptăţiţi, nu-i aşa, să ajungă acolo unde tu ţi-ai propus.
Exemplele există, cu duiumul, şi de o parte, şi de cealaltă. Mulţi politicieni au pariat pe o singură carte care s-a dovedit a fi mai mult ori mai puţin câştigătoare.
Primul om al ţării, preşedintele Klaus Iohannis, a fost cartea pe care a pariat PNL în lupta pentru preşedinţie şi s-a dovedit a fi câştigătoare în cele din urmă, deşi era nou-venit în politica la Centru. Dar nu trebuie uitat faptul că venea de la Primăria unui oraş mare din ţară, avea un grad ridicat de încredere şi promova o politică „altfel”.
Tot în tabăra PNL, Alina Gorghiu, proaspătul preşedinte al liberalilor, a pariat pe o singură carte şi a câştigat în faţa unor liberali vechi, cu activitate îndelungată în partid şi multe jocuri de culise în palmares.
Şi, cum jocurile de la Centru sunt transpuse în teritoriu, şi în Teleorman lucrurile stau cam la fel. Astfel că, tot în tabăra liberalilor, în partea democrat-liberală mai prescis, Cristi Barbu l-a tras pe linie moartă pe Teodor Niţulescu, cu susţinere de la Centru. Şi, poate că şi în tabăra PDL erau oameni cu mai mare influenţă în partid, mai multă experienţă şi care se considerau „mai îndreptăţiţi” decât Bitanu să fie la cârma partidului. De altfel, preşedintele organizaţiei din Alexandria, Florin Titirişcă, a avut o tentativă de boicotare a noii numiri, sortită însă eşecului.
La vechii liberali, lucrurile au stat bine cât timp Almăjanu s-a ocupat de organizaţia din judeţ. În ultima perioada însă, apele s-au cam tulburat, în partid ducându-se, se pare, o luptă surdă pentru câştigarea locului rămas liber cel puţin pentru o bună bucată de timp. Discipolul deputatului Almăjanu, Eugen Pîrvulescu, e cel mai vehiculat să preia funcţia lui Almăjanu, în condiţiile în care deja i-a preluat atribuţiile. Şi, tot discipolul Pîrvulescu este cel mai contestat în partid, cel puţin de unii liberali vechi, care nu prea concep ca un nou-venit să ajungă la vârf, trecând peste ei.
În cazurile aduse în discuţie, cei care au pariat pe o singură carte au şi câştigat. În ce-l priveşte pe Eugen Pîrvulescu, timpul o să spună în ce măsură cartea sa este câştigătoare. Timpul sau… directivele trasate de Centru. (Violeta Mocanu)
