Bunele maniere, pe cale de dispariţie, iar Poliţia locală face în continuare ce ştie mai bine… aproape nimic

În ziua de astăzi este greu să fii politicos, din motive deloc plauzibile, dar care ţin, adică sunt acceptate… şi, dacă de maniere românul parcă s-a lepădat, de compasiune faţă de cei care şi-au pierdut politeţea pe motiv de criză economică, nu duc deloc lipsă, în condiţiile în care fraza cel mai des auzită este “lasă-l şi pe el că e sărman săracu­­’”. Mulţi pun lipsa bunelor maniere pe seama situaţiei economice, în care mamele nu mai au timp să stea acasă cu copiii să le inducă comportamente de bun simţ, să le spună că nu e frumos să nu răspunzi la salut şi alte exemple simple, cum ar fi faptul că nu e politicos aruncatul ambalajelor pe stradă. Situaţia economică a ţării nu are nimic a face cu generaţii întregi care au crescut în ultimii 40 de ani, fără vreo exagerare, fără să-şi cultive în vreun fel bunele maniere. Astăzi însă, să fii politicos nu costă bani, însă costă “reputaţie”. Dacă încerci pentru câteva clipe să te porţi civilizaţi, frumos, indiferent în ce mediu, mai ales în spaţiul public, turma te exclude. Nu eşti ca ei, eşti un ciudat care nu se integrează. Ţi se pune eticheta de persoană bizară, cu comportament anapoda sau, şi mai grav, cu nasul pe sus. Comportamentul unui om care încă manifestă o ţinută decentă în societate este considerat fiţă, şi dacă nu flegmezi, nu mănânci seminţe, nu te scobeşti în nas, nu arunci ambalajele pe jos şi le păstrezi în mână până la primul coş de gunoi, nu-ţi sugi măselele şi nu râgâi când stai la terasă sau în parc pe bancă, eşti “altfel”, iar excepţiile se exclud în cazul ăsta. De ce am făcut această introducere, veţi vedea în sesizările primite de Victor Drăguşin, primarul municipiului, pe blogul său şi care, în parte, vor fi redate mai jos.

Ce îi determină pe oameni să arunce pe jos hârtii, sticle şi alte ambalaje sau resturi? Lipsa educaţiei, lipsa unor legi aspre, lipsa campaniilor de informare sau lipsa unor iniţiative, lipsa poliţiştilor locali din stradă? Cred că un pic din toate, dar totuşi prea puţin.

Cele enumerate anterior vin în urma faptului că mulţi alexăndreni se plâng la primar şi public, pe blogul acestuia, că nu avem un oraş curat, însă curăţenia se întreţine, iar cele scrise anterior sunt realităţi, iar mulţi alexăndreni sunt cei care lasă multe gunoaie în urma lor acolo unde stau. Cele mai simple exemple sunt acelea că, pe o bancă, după ce s-a utilizat un şerveţel, umed sau uscat, acesta este pus frumos, ce-i drept, în spaţiul dintre lemnele din care banca este făcută, dacă cineva îşi deschide pachetul de ţigări, folia de plastic, acea minusculă folie, nu este pusă la coş, ci i se dă drumul în vânt. De veghe la aceste comportamente stau poliţiştii comunitari, care stau pe bancă, probabil una dintre băncile “căptuşite” cu şerveţele şi aşteaptă să iasă din tură. De ce reluăm subiectul? Pentru că aceşti oameni puşi de pază la ordinea şi siguranţa publică se comportă, din cauza meseriei atât de solicitante pentru unii dintre ei, din punct de vedere intelectual, ca dumnezeii cetăţenilor. Opresc oamenii după ureche să le atragă atenţia, spre exemplu, dacă cineva rupe o frunză este apostrofat, în timp ce o altă persoană parchează sau pătrunde cu maşina într-un spaţiu interzis. Atrag atenţia cui vor ei şi, plăcerea lor cea mai mare, e să te facă să te simţi prost, dacă “te citesc” că ai bun simţ şi recunoşti oarecum că ai greşit, încercând, stânjenit să-ţi ceri scuze, accelerându-li-se pofta de putere şi ameninţând cât îi ţin plămânii că primeşti amendă dacă nu te conformezi, că “aşa e legea”.

Subiectul abordat nu este nou şi nici nu cred că va ajunge vreodată să nu mai fie de actualitate atâta timp cât alexăndrenii vor continua să se plângă de mizerie, dar nu vor face nimic, iar poliţia locală, va fi tot mai rară la vedere şi la aplicarea sancţiunilor celor care fac mizerie. Foarte bine că se adresează aparatului primăriei şi aduc la cunoştinţa municipalităţii aceste aspecte, dar sincer, vor să vină primarul să facă curat sau să măture seminţele nesimţiţilor? Dacă nu există acel comportament despre care am vorbit anterior, atunci?

Consultând blogul primarului Victor Drăguşi găsim câteva solicitări (sesizări) ale alexăndrenilor cu privire la cele menţionate anterior, precum şi răspunsurile edilului la acestea. Astfel, Cornelia solicită ca în faţa Casei de Cultură să nu mai staţioneze maşini, poliţia să atragă atenţia celor care rup flori, mănâncă seminţe în parc, aruncă hârtii şi sticle în parcuri. “Voi demara în scurt timp o amplă campanie de conştietizare a cetăţenilor cu privire la minime reguli de conduită în spaţiul public şi de aplicare a regulamentului – cu sancţiuni”, este răspunsul edilului Alexandriei. Însă, fără supărare, dar cu toate campaniile din lume, nesimţii încă în viaţă aşa vor muri, există însă speranţe, ca prin intemediul acestor campanii, să se corijeze tinerii cu lipsuri şi să li se cultive bunul simţ celor mai mici, care vin din urmă. “Veteranii”, aşa vor muri.

O altă sesizare vine din partea lui Alin P: “în primul rând, felicitări pentru cum s-a reuşit reabilitarea zonei Parcului Central (Cinematograf). Fântana este superbă! Doresc însă să vă indic câteva probleme, în speranţa că se vor găsi (poate) rezolvări: permiterea instalării unor carusele, spaţii de joacă gonflabile etc. în acest parc a dus la situaţia în care copiii ce locuiesc în cartierul Patria să nu mai aibă unde să se joace (datorită noilor atracţii, vin copii din toate cartierele oraşului, ceea ce este firesc, însă nu au loc cu toţii:))…), este agitaţie foarte mare până la ore târzii din noapte (până la 23-24-1 noaptea)”, aspect deloc plauzibil, pentru că, fiecare, în funcţie de zona în care stă, are de “suportat” consecinţele zonei, iar parcul este public şi nu cu dedicaţie, dar celelalte aspecte sunt pertinente. Astfel, Alin P. mai spune că “în vecinatatea blocurilor sunt şi trei baruri tip restaurant, de la care beneficiază locatarii în timpul verii de muzica dată la maxim până la 5-6 dimineaţa (…), impunerea unor ore clare în care barurile din vecinătate să aibă dreptul de a se manifesta decibelic (obligarea acestora de a-şi antifona incinta… este dureros în weekend-urile de vară să-ti ţipe maneaua, generic vorbind,  în cap până la zorii zilei… sunt oameni în vârstă în aceste blocuri, sunt copiii mici ce nu pot adormi… e greu)”. Ca o paranteză şi fără a scuza pe cineva, dar maneaua urlă tot din lipsă de maniere, iar primarul nici paznic dacă stă, tot trebuie să se odihnească şi el, iar maneaua abia aşteaptă şi imediat porneşte.

În ceea ce priveşte răspunsul primarului Drăguşin, acesta nu a întârziat să apară: “în toate oraşele concentrarea spaţiilor de distracţie, joacă şi amuzament este mai mare în centrul oraşului. Am avizat amplasarea jocurilor în zona cinema, deoarece aveam mai mult spaţiu disponibil decât la staţia de taxi. Pentru restaurante există prevederi clare în lege şi în regulament cu privire la timpul de odihnă al cetăţenilor riverani. Voi demara în scurt timp o amplă campanie de aplicare a regulamentului, cu sancţiuni. La noi, totuşi, vorba bună nu prea funcţionează”.

“Încep prin a vă felicita pe dvs şi pe cei din staff-ul dvs care faceţi ca Alexandria să arate din ce în ce mai bine. Sunt mândră că locuiesc aici şi că îmi pot bucura ochii, nasul şi picioarele cu ajutorul dvs. Mă refer la fântâna arteziană, a la Sibiu, din parcul de lângă cinema, la miile de flori şi copaci plantaţi în oraş şi la băncile odihnitoare de pe lângă Casa  de Cultură. ÎNSĂ, cu toate aprecierile mele şi, sunt sigură, ale multora, sunt mulţi care calcă în picioare efortul dvs şi al nostru ca şi contribuabili. Într-o seară, am fost cu copilul în parcul de la cinema şi ne-am făcut loc printre tinerii care se bucurau şi ei, mititeii, de amenajările din parc, călărind cu voioşie nişte leagăne şi balansoare, încât trebuia să stai şi la coadă cu copilul să termine ei distracţia. Am căutat un picior de poliţist comunitar, dar n-am găsit. Din fire sunt optimistă şi am aşteptat ceva vreme până să apară încât am decis să plec acasă cu sufletul neajutorat. Situaţia, pe lângă faptul că ar putea din descriere să pară ilară, nu este deloc. După lăsarea serii, în toate locurile special amenajate pentru copii, există nişte tineri şi chiar adulţi care nu uită nici acum că au fost copii sau trăiesc o copilărie netrăită vreodată. Anul trecut am sunat la poliţia locală să vină un agent şi au fost foarte miraţi că i-am sunat să-şi facă treaba. Atunci când se pun afişe şi pancarte electorale, poliţia locală cred că mănâncă super glue, pentru că stau lipiţi de ele… ”.

Răspuns: Cu toate eforturile mele se pare ca poliţia locală face în continuare tot ceea ce ştie… mai nimic. Voi relua subiectul. Cât despre adulţii din locurile de joacă… lasă şi ei de multe ori de dorit. Subscriem, mare dreptate aveţi.

Cristi, locuitor al muncicipiului Alexandria, face şi el o sesizare, tot cu privire la poliţia locală, asupra unor incidente petrecute în Pădurea Vedea, care precizează că “am mers de două ori în această săptămână (n.r.- săptămâna trecută) în parcul Pădurea Vedea, odată cu nepoţii mei pentru a juca tenis şi a doua oară pentru o plimbare liniştită. Ştiu că anul trecut accesul autovehiculelor era interzis, însă nu ştiu ce s-a întâmplat anul acesta pentru că iar suntem nevoiţi să ne ferim de ele, de praful pe care îl produc şi de muzica „încântătoare” a fiecărui conducător auto în parte. Sper să luaţi măsuri ca să ne bucurăm în continuare, în linişte, de natură.

Răspuns: Nu s-a schimbat nimic… în teorie. Nu am dat liber la circulaţie şi nici nu o voi face. Voi trimite poliţia locală să patruleze zona.

Ne permitem şi facem încă o paranteză în care precizăm că poliţia locală este prezentă acolo, cu maşinile din dotare cu tot, dar nu fac nimic în această privinţă, sau dacă acţionează, acţionează în funcţie de cunoştinţe şi dacă eşti sau nu “cineva”… Altfel, sunt şi ei ca toţi ceilalţi, cetăţeni la iarbă verde şi la admirat priveliştea, iar în caz de plictiseală mai găsesc pe cineva de care să se ia, atât. A, mai supraveghează unele construcţii în derulare, la iniţiativa lor, nu că le-ar cere cineva, aşa pentru cultura generală, să prindă şi ei meserie. (C.P.)