Carmen Dumitrescu
Nu e un secret pentru nimeni faptul că succesul politic îmbată firile nesigure. Comportamentul celui care ajunge într-o funcţie de conducere peste noapte sau al celui care ajunge să ocupe un fotoliu de înalt demnitar public la care nu visa niciodată se schimbă, astfel, abrupt şi oamenii înţeleg, în subsidiar, că înţelepciunea populară potrivit căreia puterea este o piatră de încercare a caracterului are justificări cât se poate de solide. Adrian Simionescu face parte din categoria celor care, o dată ajunşi, printr-un concurs favorabil al împrejurărilor într-o poziţie publică importantă, lasă orgoliul să le domine judecata şi se comportă ca şi cum rolul lor pe lume ar fi acela de a conduce masele către lumină. Din păcate, astfel de perspective nu sunt niciodată justificate, orgoliul crescut fiind adeseori o dovadă a vulnerabilităţii, nu a forţei interioare. Despre Adrian Simionescu oamenii ştiu că are tendinţa de a se manifesta destul de agresiv în faţa celor care au alte opinii decât cele exprimate de el, atitudinea generală fiind, paradoxal, una defensivă.
De când este parlamentar, Adrian Simionescu a mai lucrat, pe alocuri, la atitudine, chiar dacă, în ansamblu, felul său de a fi este departe de imaginea carismatică şi oratorică a unui politician cu experienţă. Oamenii din Turnu Măgurele îl cunosc pe Simionescu ca pe o persoană care şi-a rezolvat, cu sprijinul partidului, şi o sumă de problemele personale, un accident rutier de acum câţiva ani fiind încă principala temă de atac la adresa deputatului. CV-ul său, afişat pe site-ul Camerei Deputaţilor, este, însă, unul cât se poate de curat şi oarecum diferit de al majorităţii celor care s-au văzut, peste noapte, mari oameni de stat.
Ales deputat de Teleorman în anul 2012, Simionescu nu este teleormănean, locul naşterii sale fiind judeţul Braşov, însă alianţa matrimonială l-a adus pe acesta în Turnu Măgurele, unde şi-a trăit cea mai mare parte a evoluţiei profesionale. Calificat în profesia de inginer metalurg IP la Bucureşti, Adrian Simionescu şi-a început activitatea profesională din postura de inginer ţevi la fabrica de ţevi din Slatina. Apoi, în anul 1990 îl puteam găsi pe actualul deputat în postura de şef de secţie la Uzina de Valorificare a Cenuşilor de Pirită din Turnu Măgurele, după care a devenit directorul firmei SC SADY COM SRL din acelaşi oraş. Apoi, a ocupat în mod periodic funcţia de director al mai multor firme private, din 1999 până în 2000 fiind şi directorul Combinatului Chimic Turnu Măgurele. A revenit apoi în postura de director al SC SADY COM SRL Turnu Măgurele, funcţie pe care a ocupat-o până în momentul în care a devenit înalt demnitar al statului român.
În ceea ce priveşte funcţiile obţinute în urma activităţii politice susţinute, Adrian Simionescu ocupa în anul 1996 funcţia de vicepreşedinte al Partidului Democrat Teleorman, iar în 2001 a devenit vicepreşedintele organizaţiei judeţene a PSD Teleorman. În urma implicării în politică a obţinut şi câteva funcţii în administraţia publică locală, astfel că a fost, pe rând, viceprimar al municipiului Turnu Măgurele, consilier judeţean şi vicepreşedinte de câteva luni al Consiliului Judeţean Teleorman.
De-a lungul timpului, Adrian Simionescu a dat dovadă de o totală aversiune faţă de mass-media, dar şi de un prea vag interes în comunicare. Nefiind carismatic, el nu a completat golul de imagine cu o atitudine pozitivă, ci dimpotrivă, a mers pe varianta comportamentului defensiv. Probabil că aici un rol însemnat îl are şi echipa care se ocupă de imaginea şi consilierea deputatului, însă, pentru opinia publică, important e ce se vede, nu care sunt cauzele. În concluzie, despre Adrian Simionescu se pot spune multe lucruri, unele pozitive, pentru că deputatul este înzestrat cu destulă ambiţie şi coerenţă, dar şi unele negative, în contextul în care politicianul încă în ascensiune a uitat că pentru a fi un bun politician trebuie în primul rând să iubeşti oamenii, iar atunci când nu-i poţi iubi, trebuie, cel puţin, să-i poţi tolera într-o manieră politicoasă.
