A mai trecut o săptămână, prin Teleorman (11)

Liviu Neagu
În sfârșit, a ieșit fum alb de la Consiliul Județean Teleorman. Avem buget… cu amendamente.
Mai rămâne de rezolvat situația consilierului județean PSD, exclus, dar încă în CJ, fapt ce, în urma unor jocuri de culise, ar putea reașeza balanța de putere în instituție.
Întrucât cele două partide își doresc același lucru pentru 2024, aparent, s-a instalat armonia între PSD și PNL, însă iluzia se spulberă repede deoarece acel lucru este chiar președinția consiliului.
Săptămâna trecută a fost atât de plină în evenimente în Teleorman, încât editorialul meu trebuia să se încheie aici însă, sub efectul cataclismului care a devastat zone întregi din Turcia și Siria, mai zăbovesc puțin…
Conform https://www.worldometers.info/ro/, la momentul redactării acestui material, luni, 13 februarie 2023, ora 5:56, Pământul avea 8.016.463.428 de locuitori, însă,  când fiecare dintre voi veți citi aceste rânduri, populația lumii va fi mai mare și tot mai mare.
De-a lungul existenței omenirii, pe bună dreptate, mințile luminate și-au pus întrebarea dacă există vreo limită a populației pe care “Planeta albastră” o poate suporta în mod decent, adică fără (re)întoarcerea la stadiul tribal?
De la Epopeea lui Ghilgameș, Platon, Niccolo Machiavelli și până în zilele noastre, au fost descrise îngrijorările față de creșterea demografică: sărăcie, foamete, boli, inundații, războaie, tăierea pădurilor, degradarea solurilor etc., dezastre care ar putea pune sub semnul întrebării însăși subzistența oamenilor.
Asta sună deja a malthusianism…
Fără a fi fatalist, fiindcă eu cred în capacitatea omenirii de a îndrepta lucrurile rele, vă îndemn, cu titlu de lectură, să (re)citiți An Essay on the Principle of Population (Thomas Robert Malthus, 1798).
Pe scurt, Malthus considera că populația globului crește în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de existență cresc în progresie aritmetică și, printre altele, credea că odată ce societatea nu și-a limitat voluntar creșterea populației, echilibrul este inevitabil stabilit prin boli, războaie, foamete… (controlul preventiv vs. controlul pozitiv).
Fals sau nu, raționamentul de mai sus cam sună a prezent.
Sincer, eu îmi doresc un cutremur la nivel mental, atât colectiv, cât și individual, care să ne zdruncine și să ne trezească la realitate. Încă se poate…
Să ne recitim cu bine!