Sorin Ovidiu Bălan
Nu se poate spune că lucrurile nu evoluează în ţara noastră. Uneori chiar rapid. Săptămâna trecută, prin intermediari, adică prin purtătorii de cuvânt, Băsescu şi Ponta se gratulau: unul era „varză” – Ponta, celălalt „matrafoxat” – Băsescu. Săptămâna asta am evoluat, odată cu nesemnarea de către preşedinte a Acordului cu FMI: „Băsescu este iresponsabil. S-a băbit” – Ponta. Replica de la Palatul Cotroceni pe tema asta nu a venit încă.
De aici încolo, noi, românii de rând, nu mai înţelegem nimic. Ponta spune că acordul cu FMI practic nu mai există. De la Controceni se afirmă exact pe dos, că acest acord prea există şi, mai mult, funcţionează uns. Ponta spune că a primit asigurări de la preşedinţii celor două camere că bugetul, a cărui dezbatere începe astăzi, va trece. Băsescu spune că nu crede.
Incoerenţe găsim chiar şi în interiorul discursurilor combatanţilor. Spre exemplu, Ponta afirmă că prin gestul său, Băsescu a făcut ca, practic, acordul de coabitare să nu mai existe, pentru ca într-o altă declaraţie să spuncă că acest scandal nu este decât un simplu foc de paie, care se va stinge în câteva săptămâni.
Până la urmă rămâne o nedumerire esenţială. De ce a făcut Băsescu acest gest? Bugetul fusese construit de către Guvern bazându-se şi pe banii proveniţi din creşterea cu 7 eurocenţi a accizei la carburant. Ştia asta de la început şi preşedintele. În plus, ştie toată lumea, fără să fie prea mare economist, că o creştere de accize la carburant nu înseamnă altceva decât creşterea preţurilor la toate celelalte produse. Normal ar fi fost ca Băsescu să-şi lase adversarul să greşească, să crească preţurile şi apoi să-l arate cu degetul că din cauza lui trăiesc rău românii şi abia de-şi mai pot cumpăra o pâine. De ce s-a întâmplat taman pe dos decât ar fi logic.
Eu cred că aici există două variante care ar putea explica gestul preşedintelui. Prima: creşterea accizei va însemna mai mulţi bani la buget, bani care conform acordului cu FMI, pot fi băgaţi în pensii şi salarii. Având în vedere că există oameni, şi nu puţini, care se bucură de un ban în plus venit în fiecare lună, fără să mai bage de seamă scumpirile din magazin, Băsescu a vreut să nu-i lase să treacă de partea lui Ponta. A doua variantă este că Băsescu vrea să-l lase pe Ponta să greşească, dar atrăgând atenţia asupra acestei greşeli, bugetul va trece, acciza va creşte, vor creşte şi preţurile, iar preşedintele va ieşi şi va spune: „Când v-am atras atenţia, aţi spus că sunt inconştient şi m-am băbit”.
Dincolo de această dispută, am mai fi şi noi, românii de rând. Ce ne facem?
Avem şi noi de ales între două variante. Fie cresc salariile şi pensiile şi scade putereera de cumpărare prin creşterea preţurilor, ori nu cresc salariile şi pensiile, dar şi puterea de cumpărare se menţine relativ ca acum.
De ce o trebui, din nou, să alegem între două rele?
