Mihai Eminescu îşi va păstra relevanţa pentru români atâta vreme cât spiritul naţional va continua să fie o chestiune de interes pentru aceştia. Esenţa poeziei eminesciene este, în fapt, o sinteză a sufletului românesc şi, pornind de la această premisă, readucerea poetului naţional în prim-planul interesului nostru, măcar de două ori pe an, spune ceva despre respectul pe care îl mai avem faţă de noi înşine şi de moştenirea noastră culturală.
De aceea, în acest an, la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman a avut loc, sub deviza “Porni Luceafărul!”, un eveniment emoţionant, construit din momente artistice, dar şi dezbateri şi luări de poziţie în raport cu valoarea marelui poet pentru cultura naţională.
Un punct de vedere interesant cu privire la acest subiect a aparţinut criticului literar şi eseistului Ana Dobre, care a reuşit să construiască o analiză a poetului naţional, prin prisma activităţii sale literare, publicistice şi politice, având la bază opiniile criticilor care au studiat toate aceste faţete ale implicării lui Eminescu în viaţa publică. Actualitatea lui Eminescu a fost principalul subiect avut în vedere de către toţi cei care au pregătit puncte de vedere în cadrul simpozionului, concluzia finală fiind aceea că Eminescu va fi actual atâta vreme cât tinerii vor simţi nevoia să-l recite sub clar de lună. Şi chiar dacă mulţi au tendinţa să spună că spiritul romantic a murit în rândurile tinerei generaţii, cu toţii ştim că realitatea e cu totul alta şi că poezia va rămâne întotdeauna instrumentul privilegiat de potenţare a iubirii, ca sentiment pur care coagulează comunităţile şi naţiunile acestei lumi.
Simpozionul a fost urmat de un moment special, constând în lansarea cărţii lui Stan V. Cristea, “Eminescu şi Teleormanul”, o carte extrem de bine documentată despre legătura dintre marele poet şi spiritul teleormănean. Potrivit autorului, “dacă opera poetică a lui Eminescu, la o lectură atentă, ne-a permis unele sugestii care conduc către spaţiul geografic şi cultural teleormănean, cum s-a întâmplat şi cu literatura populară, pe de altă parte, opera sa publicistică ascunde mult mai multe aspecte ce au tangenţă directă cu acest spaţiu, îndeosebi prin activitatea gazetarului, dar şi cu viaţa marelui spirit, în general, prin interferări tumultuoase, încrâncenate sau nefericite, după cum însăşi viaţa acestuia s-a manifestat în registrul teluric”. Cartea, amplă şi plină de referinţe bibliografice semnificative, poate constitui un real sprijin pentru toţi cei care şi-au propus să studieze în amănunt opera eminesciană şi activitatea marelui poet, pe toate faţetele relevante ale acesteia.