Social

Viaţa la azil, o experienţă prin care trec sute de teleormăneni

DSCF1061Carmen Dumitrescu

Bătrâneţea nu este întotdeauna cea mai confortabilă dintre vârste. Poate doar pentru unii, cei care au ştiut să îşi păstreze familiile aproape sau cei pe care copiii lor îi mai consideră încă utili pentru creşterea nepoţilor. Dar majoritatea oamenilor ajung să trăiască la vârsta a treia frustrări incredibile, legate tocmai de faptul că ajung să conştientizeze că omul este, în mod esenţial, o fiinţă care trebuie să facă faţă bolii şi nepuţinţei în deplină solitudine. Şi nimeni nu ştie asta mai bine decât “locatarii” azilelor de bătrâni. În comuna Furculeşti există, aşa cum mulţi dintre noi probabil ştiu, un cămin pentru persoane vârstnice. Locul este de-a dreptul deosebit, clădirea fiind înconjurată de vegetaţie, de părculeţe, de împrejurimi interesante, o simplă plimbare prin zonă fiind suficientă pentru a relaxa deplin pe oricine.

Cum trăieşti în afara timpului

Căminul în sine este extrem de bine întreţinut, camerele sunt răcoroase, iar bătrânii care locuiesc acolo par mulţumiţi. Chiar dacă sufletele lor sunt întotdeauna grele. Majoritatea merg aplecaţi şi privesc numai în jos. Se simt cu adevărat singuri… Unii încearcă să comunice. Din încercările acestea rezultă uneori prietenii trainice, care se păstrează indiferent de felul în care se schimbă situaţia. Şi în general, situaţia se schimbă numai atunci când bolile se agravează şi apar complicaţii tratabile exclusiv în spitale de specialitate. Pe holurile căminului, bătrânii se plimbă şi speră să treacă timpul mai repede. Nu pentru că ar aştepta ceva, dar se plictisesc. Sau îi dor oasele, muşchii sau membrele şi speră că o dată cu trecerea timpului, va trece şi durerea. În sala în care este aşezat televizorul sunt numai trei bătrâni. Nu se uită către televizorul setat să funcţioneze pe un post de ştiri, ci privesc în gol şi meditează la ceva… Dacă îi întrebi la ce se gândesc, se prefac că nu te ascultă. Oricum, nu-ţi înţeleg curiozitatea.

Ştefan Simion – o poveste despre luciditate şi neputinţă

Într-o cameră a căminului îl găsim pe Ştefan Simion. Persoana care ne însoţeşte din administraţia căminului ne spune că a fost un om important la viaţa lui. Că discutăm despre un fost om de ştiinţă, extrem de pasionat de munca lui. Are o pensie mare, de aproximativ 1.700 de lei, din care către cămin direcţionează mai puţin de jumătate. Restul îi rămân, dar îi economiseşte probabil. Oricum nu are familie şi nimeni nu s-a interesat de starea lui până acum. Nu are unde să se ducă, iar contractele de şedere în azil se întocmesc provizoriu pentru şase luni, cu posibilitatea reînoirii. În luna ianuarie a acestui an, biologul şi informaticianul Ştefan Simion a suferit şi cel de-al doilea accident vascular din viaţa sa. După aceea a ajuns la centrul de bătrâni şi a rămas acolo până în prezent. Nu ştie dacă va mai pleca vreodată. În dreptul patului său e o noptieră, deasupra căreia se află o adevărată colecţie de icoane. Se roagă uneori… E firesc să o faci. Uneori, singurătatea cere şi răspunsuri mai presus de cele pe care ţi le pot da oamenii din jur. Acum se luptă cu boala şi încearcă să se recupereze. Crede că medicul din centru e unul foarte bun şi crede că va veni o zi când se va simţi din nou ca înainte de accident: “Am ajuns aici în luna ianuarie a acestui an… Am avut două accidente vasculare şi după cel de-al doilea am venit aici. Sunt foarte mulţumit, pentru că de mine se ocupă asistente şi medici. Medicul de aici este doctorul Virgil Roşoiu. Este un medic foarte bun şi face tot posibilul să mă ajute să mă recuperez. Şi ştiu că asta se va întâmpla”.

Criza de personal persistă şi la Furculeşti

Azilul se confruntă însă cu multe probleme, iar cea mai presantă este aceea a personalului. Criza blocării posturilor în administraţie afectează în principal domeniul sănătăţii, se pare. Mioara Barbălată lucrează în administraţia căminului de la deschiderea căminului şi a lucrat cu toţi directorii pe care azilul i-a avut de-a lungul timpului. Ne-a spus că în acest moment este foarte mare nevoie de noi angajări pentru că nu se mai pot asigura turele, însă probabilitatea ca noi angajări să se facă e infimă: “S-a dat hotărârea pentru scoaterea la concurs a posturilor vacante, dar ea se referă la posturile vacante de după 1 ianuarie 2013, dar noi avem posturi vacante înainte de această dată. Care nu pot fi ocupate. Nu mai putem să asigurăm turele cu asistenţi. Oameni interesaţi să lucreze aici ar fi… Avem şi un post de paznic. E foarte greu, acum avem o infirmieră pe tură şi un singur medic, un medic internist, Virgil Roşoiu. Şi cu o jumătate de normă avem un medic stomatolog care le asigură servicii gratuite. Dar nu e uşor pentru nimeni, asta e situaţia…”.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

*

code

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.