Carmen Dumitrescu
Blocarea posturilor în sistemul bugetar are în continuare efecte extrem de neplăcute. Şi, aşa cum era de aşteptat, cele mai dramatice consecinţe apar chiar în domeniile în care ar fi cel mai indicat ca lucrurile să meargă bine: în sănătate şi asistenţă socială. Iar exemplele sunt numeroase. Spitalele fac angajări cu mari dificultăţi, iar centrele de îngrijire a persoanelor vârstnice şi a persoanelor cu handicap sunt forţate să se descurce cu maxim o asistentă medicală pe tură, lucru destul de dificil. Pentru că nu trebuie să trecem cu vederea nici faptul că personalul calificat din instituţiile spitaliceşti, dar şi din centrele din îngrijire sunt remunerate extrem de modest, motiv pentru care şi entuzismaul lipseşte în totalitate. Să nu uităm că la Centrul pentru Persoane Vârstnice din Furculeşti, actualmente se funcţionează cu o asistentă pe tură, chiar dacă posturi vacante ar fi destule, însă este imposibil ca ele să fie ocupate din cauza unei legi care devine din ce în ce mai apăsătoare pentru întregul sistem bugetar.
Situaţia e cu mult mai gravă la Zimnicea, unde din bani europeni s-a reuşit construirea unui Centru pentru Persoane Vârstnice extrem de modern şi de bine dotat. Centrul este amplasat chiar în centrul oraşului şi arată extrem de bine, constituind unul dintre motivele de mândrie ale primarului Petre Pârvu. În acelaşi timp, însă, centrul este şi unul dintre motivele de revoltă ale primarului şi chiar a locuitorilor din oraşul Zimnicea, pentru că el nu poate intra în funcţiune şi nu-şi poate îndeplini scopul pentru care a fost gândit. Ceea ce va duce la degradarea lui, într-un interval variabil de timp. Motivul acestei situaţii paradoxale este acela că primăria nu poate face angajări şi, pentru ca centrul să intre în funcţiune este esenţială a angajarea a minimun 7 persoane. Primarul Petre Pârvu se teme că perpetuarea acestei situaţii va determina deteriorarea centrului, dacă acesta nu este folosit efectiv de către potenţialii beneficiari.
Există, se pare, la nivelul oraşului Zimnicea o necesitate foarte mare pentru punerea în funcţiune a centrului, fiind foarte multe persoane vârstnice care nu au familii dispuse să îi îngrijească, mai ales dacă s-au îmbolnăvit de o afecţiune care a lăsat urmări grave asupra stării lor generale: “Anul ăsta am dat în folosinţă Centrul de Bătrâni, construit cu bani europeni care este amplasat chiar în centrul oraşului. Este una dintre investiţiile extraordinare, cu care am avea motive să ne lăudăm. Marea dramă este aceea că nu puteam să-i angajăm pe cei şapte oameni care trebuie să se ocupe de bătrâni. Pentru că aşa e în ţara asta. Poate acum, după noua lege se vort schimba lucrurile. Are o capacitate de 70 de locuri, un centru modern, ultraperformant şi e păcat de cum arată ca să pice totul acolo că nu se poate folosi. Necesitate pentru centru există la nivelul oraşului. Dar ăsta e sistemul, nu putem decât spera…”.
Realitatea e una destul de tristă şi e puţin probabil ca într-un interval decent de timp lucrurile să intre în normal, aşa că previziunile cele mai sumbre, legate de degradarea acelui centru, se pot adeveri, chiar dacă acesta ar fi putut realmente schimba viaţa mai multor persoane de vârsta a treia din Zimnicea.
