Politic

Justiția – Naşii fotbalului: 1 – 0

Sorin Ovidiu Bălan

Ceea ce părea de neconceput, s-a conceput. Ceea ce părea de neimaginat, s-a imaginat. Ceea ce părea de neîntâmplat, s-a întâmplat. Nume grele ale fotbalului de la noi, au ajuns marţi seara după gratii. Sentinţele date de Curtea de Apel Bucureşti au uimit pe toată lumea. Ani grei de închisoare pentru o parte dintre cei care, practic, au condus ani de zile fotbalul românesc. Judecând după rezultatele din ultimii cincisprezece ani, l-au condus direct spre dezastru.
Fraţii Becali, Borcea, Copos, Tata Jean, Meme Stoica s-au predat rând pe rând în seara de marţi, începând să execute pedepsele la care au fost condamnaţi.
Trei lucruri însă cred că merită comentate după această întâmplare. Mai întâi, de ce spunem că ea este excepţională şi produce uluială. Pentru că domeniul fotbalului părea până ieri un stat în stat, unde cei care dictau construiseră propriile lor legi, paralele cu cele ale statului, care se părea că nu-i pot atinge. La precedenta înfăţişare a celor condamnaţi acum, sala de judecată părea foaierul unui teatru de comedie: se râdea, se glumea, atmosfera era mai mult decât destinsă. Mai ales că era asezonată şi cu o achitare răsunătoare. Achitare care la apel nu a mai fost valabilă. Cum de s-a putut ajunge la o asemenea situaţie? Se spune că la fotbal şi la politică se pricepe oricine. Cam despre asta este vorba. Politica s-a amestecat cu fotbalul, iar naşii sportului rege de la noi s-au simţit
protejaţi de puternicii zilei. Aşa se explică faptul că mecanismul de recirculare al banilor era unul destul de primitiv şi uşor de demontat.
A doua chestiune ar fi legată de unul dintre sloganurile electorale ale celor aflaţi acum la putere: „Dreptate până la capăt”. Dacă-i pe-aşa, să spunem că „greii” condamnaţi marţi sunt de fapt al treilea val de afacerişti veroşi din fotbal, că şi înainte s-au mai vândut jucători pe anumite sume şi au fost declarate altele mai mici la fisc. Şi nimeni nu a
fost tras la răspundere.
A treia chestiune ar fi dozarea pedepselor. Pentru că în acest lot sunt două categorii de infractori. Unii care au făcut ceva pentru fotbalul românesc şi alţii care numai au jefuit. Gică Popescu, fostul căpitan al Barcelonei, se zvonea că va fi condamnat cu suspendare. Şi nu a fost aşa.
Tata Jean are aproape optzeci de ani şi a asigurat, de-a lungul anilor, condiţii excepţionale de pregătire Naţionalei, care pe vremea aceea avea rezultate cu care ne mândream. Nici el nu a fost condamnat cu suspendare.
Şi e păcat să-l pui pe Gică Popescu în rând cu Meme Stoica sau cu Borcea Butelie.
Dar cel mai important în aceste sentinţe mi se pare faptul că toţi cei condamnaţi au fost puşi să dea banii înapoi. Şi asta cred eu că este esenţial la o infracţiune economică: recuperarea integrală a prejudiciului.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

code

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.