Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Ionel Pârvan: “Eu cred că s-a creat, deja, o simbioză între primărie şi locuitorii comunei”

– Domnule primar, aţi câştigat alegerile la primul dumneavoastră mandat contra unui primar în funcţie de la PNL. Cum aţi reuşit, cum aţi convins electoratul să vă voteze?

– Printr-un program adresat direct oamenilor din comună, fără aroganţă şi, mai ales, le-am demonstrat în campanie că pot să aibă încredere în mine. Cred şi acum că au învins ei oamenii care au venit la vot şi care voiau altceva, respectiv, un program care să fie al lor, să fie pentru ei şi nu să fie doar amăgiţi  cu tot felul de promisiuni, din care nu s-a realizat mai nimic la vremea respectivă. A fost momentul prielnic unei schimbări, aşa cum şi-au dorit locuitorii din comuna Fîntînele. Eu cred că am câştigat mandatul de primar cu un procent de 64 la sută pentru că oamenii mă cunosc destul de bine şi ştiu ce pot să fac pentru comună şi pentru ei, chiar dacă nu toţi cei care s-au prezentat la vot m-au şi votat. Pînă la urmă, convingerile politice rămân convingeri şi categoric ele trebuie respectate şi oamenii trebuie  priviţi toţi la fel. Principalul este să avem o comunicare reală şi eficientă şi până acum pot să spun că am reuşit să am un dialog civilizat cu  locuitorii comunei, toţi fiind de acord că nu reprezentăm două tabere, ci o unitate administrativă în care trebuie să convieţuim în cele mai bune condiţii şi să ne facem viaţa cât mai uşoară.

– Şi totuşi, nu cred că este aşa simplu să fii primar la Fîntînele, o comună desprinsă dintr-o unitate administrativ-teritorială mare, cu alte posibilităţi financiare şi materiale, în general.

– Da, aşa este, dar satul Fîntînele, devenit acum comună, cu o populaţie de peste 1700 de oameni, era totuşi neglijat, oamenii nu prea ajungeau uşor la  primărie pentru rezolvarea unor treburi personale, nu prea se bucurau de tot ce avea satul de la centru. Dacă ne gândim mai aplicat, sigur nu este, în general, uşor să fii primar, aşa dintr-o dată, cum mi s-a întâmplat mie. În orice moment vor fi oameni care, justificat sau nu, îţi pot reproşa multe din problemele cu care ei se confruntă. Numai că, unele lucruri ar trebui să le discute cu noi pentru a şti mai clar ce vor şi cum vor. Aşa, ca să fii doar împotrivă sau cârcotaş, nu cred că este benefic nici pentru ei, nici pentru noi, care, sigur, putem să răspundem, de cele mai multe ori, la solicitările lor chiar prompt. Eu mă străduiesc să fiu cât mai aproape de toţi oamenii din comună, indiferent de poziţia lor socială sau indiferent de ce îmi reproşează sau solicită, într-un fel sau altul, fiecare şi dacă vreţi toţi la un loc. Eu sunt primarul comunei şi am aceeaşi responsabilitate pentru toţi locuitorii comunei.

– Aveţi o metodă proprie sau toată echipa de la primărie ştie ce are de făcut, şi atunci, într-adevăr, s-ar putea să vă fie mai uşor.

– Sigur, suntem, într-adevăr, o echipă, dar nu este chiar aşa de uşor. Totul este să ai o comunicare cât mai bună cu toţi locuitorii comunei. Cred că, atât eu, cât şi viceprimarul, cât şi consilierii locali suntem o echipă şi avem de partea nostră cetăţenii comunei şi nu numai pe cei care ne-au votat, ci şi o mare parte care nu au fost la vot de partea noastră, dar acum au văzut că pot să aibă încredere în noi, pentru că împreună putem să facem multe lucruri bune. De altfel, noi avem pentru toţi cetăţenii comunei aceeaşi responsabilitate şi aceeaşi promptitudine în rezolvarea problemelor cu care vin la Primărie, în general, probleme personale, de drumuri (dar care în mare parte s-au rezolvat şi nu mai stârnesc interesul), diverse aprobări, pentru construcţii în special, sau impozite şi taxe, ori clarificarea unor chestiuni de cadastru şi proprietate asupra unor terenuri intravilane şi extravilane. Şi nu ne putem văita deloc că nu putem comunica. Câteodată, dincolo de audienţele al căror program este practic formal, avem, zilnic, oameni care au probleme de competenţa primarului. Şi eu vreau să fiu cinstit şi sincer cu oamenii, să fac tot ce pot pentru fiecare, să-i găsesc o rezolvare favorabilă.

– Domnule  primar, aveţi, se pare, o dăruire aproape totală în ceea ce faceţi ca primar…

– Nici nu s-ar putea altfel. Eu am avut şi am o relaţie bună cu oamenii din Fîntînele, m-am purtat purtat frumos cu toţi locuitorii satului, îi cunosc pe toţi pentru că mă întâlneam şi înainte şi acum cu ei aproape zilnic. Eu nu pot acum să nu le acord atenţia cuvenită. Eu cred că, de fapt, fără să vrem, s-a creat o simbioză între primărie şi locuitorii comunei, în care noi colaborăm şi realizăm exact ce trebuie pentru cei peste 1.700 de locuitori.

– Sunteţi tânăr, nu cred că prea tânăr pentru funcţia de primar, dar oricum altfel decât sunt aproape toţi primarii din Teleorman şi nu numai. Vă ajută tinereţea să fiţi primarul de care oamenii au nevoie?

– Da, cred că da. De altfel, sunt convins că oamenii m-au votat şi pentru că sunt tânăr, sigur în speranţa că eu voi schimba multe lucruri în comună, în sensul de a face ceea ce ei chiar aşteaptă de mai mulţi ani, să aibă un altfel de primar, un altfel de gospodar, un om care să facă ceva mai mult pentru dezvoltarea comunei, pentru ca ei să aibă condiţii mai bune de trai, să fie ajutaţi mai mult, să depăşească mai uşor multe din problemele vieţii de zi cu zi, mai ales că majoritatea sunt în vârstă şi se descurcă mai greu.

– Şi aşa, în timpul ăsta, poate destul de scurt, de când sunteţi primar, ce părere aveţi, aţi început să vă descurcaţi cu problemele lor?

– Eu cred că da. Poate nu chiar cu toate, dar nu am auzit pe cineva că n-am dat dovadă de înţelegere şi nu m-am implicat, practic, în toate problemele cu care oamenii au venit la primărie.

– Cu tinerii comunei, atâţia cât mai sunt ei, cum vă înţelegeţi?

– Ca între noi, tinerii… Vă daţi seama că avem relaţii bune, de colaborare şi de resposabilitate şi respect unul faţă de celălalt, poate chiar mai mult decît cu cei de vîrstă medie, care, câteodată, sunt mai insistenţi în rezolvarea unor probleme personale şi mai puţin pentru întreaga comună. Nu ne deranjează pentru că acolo unde există o cât de mică posibilitate, noi suntem receptivi şi facem tot ce este posibil pentru dezvoltarea edilitară a comunei şi, mai ales, economică, creând condiţii de idei de afaceri pentru a crea locuri de muncă pe plan local. Revenind, pot să spun fără să exagerez că am o comunicare eficientă, destul de aplicată, diversă şi continuă cu toţi tinerii din comună, pornind şi de la ideea că noi suntem viitorul acestei localităţi şi ceea ce facem, facem de fapt pentru noi.

(Gh. Paraschiv)

 

1 Comment

Leave a Comment

*

code