Eveniment

Exclusiv – Andrei Gheorghe: “Un jurnalist bun e acela care poate să scrie teoria relativităţii pentru copiii de la grădiniţă”

Carmen Dumitrescu

Ultimii ani au pus mass-media în faţa unor provocări uriaşe. Deja se pun probleme legate de supravieţuirea presei scrise, iar posturile de radio şi televiziunile se luptă într-un mod haotic pentru credibilitate, reuşind din ce în ce mai puţin să învingă în lupta asta. De aceea, despre media actuală se poate vorbi mult, în termeni flatanţi sau mai puţin flatanţi, însă numai o parte dintre actorii incluşi în acest scenariu au realmente dreptul şi experienţa necesare pentru a vedea sistemul în ansamblul lui. Andrei Gheorghe este un astfel de actor şi, din acest motiv, am profitat de prezenţa lui la Alexandria pentru a discuta cu privire la rolul şi viitorul mass-media din România. Degajat, însă deloc indiferent la toate fenomenele complexe din jurul lui – scăderea credibilităţii presei, ascensiunea New Media, permeabilitatea sistemului de valori al jurnaliştilor – Andrei Gheorghe a răspuns onest şi liber unor întrebări la care mulţi răspund automat, cu stereotipii.

 

Cum ai descrie mass-media în momentul acesta?

Confuză şi încremenită în anii ’90. S-a retras în anii aceia, ca mental.

Care ar fi explicaţiile pentru acest recul?

Noi am fost cumva în fruntea României şi în faţa ei, din nenumărate motive. Acum pot să tratez lucrurile istoric. Setea de libertate, foamea de expresie, apoi a venit momentul de consolidare a presei, faptul că ea a devenit ceea ce şi trebuie să fie – un mecanism economic – şi apoi pierderea identităţii de operator economic şi apoi intrarea în jocurile de transfer de putere. Pentru prima dată în istoria României, asta s-a întâmplat în 1996 şi a făcut-o Pro TV, care s-a pus în spatele lui Emil Constantinescu şi a Convenţiei Democratice şi a contribuit la schimbarea regimului, i-am schimbat pe fesenişti, pe pesedişti şi am pus în locul lor Convenţia Democrată. Convenţia s-a dovedit a fi o ratare, iar ratarea Convenţiei s-a transferat asupra Pro TV-ului. Şi atunci, pentru prima şi singura dată în istorie, Pro TV a devenit numărul 2, iar Antena a devenit numărul 1, pe fondul atacului NATO împortiva Serbiei şi pe fondul mineriadelor, reporterii Antena făceau emisiuni din mijlocul minerilor, speculând furia populară. Sârbu a văzut şi a decis ca pe viitor aşa ceva să nu se mai întâmple şi, dacă observi, acum Pro TV-ul nu mai e în jocurile astea. Nu mai e… Şi datorită acestui fapt reuşeşte să supravieţuiască senin… Nu uşor, că viaţa nu e nici senină şi nici uşoară, dar comparativ cu ceilalţi, care joacă de o parte sau de alta, Pro TV -ul este o întreprindere comercială. În timp ce la Antena peste tot bănuieşti intenţii secundare, terţiare. În paralel, ziarele nu au avut niciun fel de isteţime ca să recunoască atacul New Media şi să se pregătească pentru el, iar radio-urile şi-au pierdut importanţa, de asemenea, din slugărnicie. Aşa că în momentul de faţă avem media oficială, în mare parte, partizană pe faţă a unor interese şi puţin entertainment care nu are conotaţii şi mai sunt câţiva zevzeci care cred că vorbele lor nasc furtună.

Mai vezi vreun viitor pentru presa scrisă?

Nu aşa cum este ea acum… Nu în momentul în care cineva îmi spune cu mândrie: “Eu sunt jurnalist!” şi se gândeşte că jurnalismul implică maşina de scris, notatul cu pixul şi face apologia acestor notări. Să-ţi faci meseria, să corectezi, să urmăreşti ancheta, pentru că toate astea nu mai sunt suficiente.

În opinia ta, cum ar trebui să fie jurnalistul?

Jurnalistul ar trebui să investească în sine. Doar în sine. Eşti propriul tău SRL. Eşti firma ta, pe care tu o administrezi până la sfârşitul vieţii. Şi faţă de acest SRL trebuie să ai obligaţii, nu faţă de patroni. Pentru tine… Pentru că tu vei rămâne cu tine, orice s-ar întâmpla cu instituţia de presă de unde te exprimi. Tu vei rămâne cu tine şi după ce se va întâmpla ceva ce ţie îţi va fi greu să explici. Şi atunci, trebuie să poţi să explici relaxat, să nu te temi. Tu n-ai luat bani de la cineva, tu n-ai luat şpagă, n-ai făcut nimic greşit. Şi toate astea se adună şi construieşti. Asta ar fi prima trăsătură a adevăratului jurnalist: încrederea în propriul brand. Doi: să fii viu. Să nu rămâi în anii ’90, să nu fii nici măcar în 2013, dacă se poate, să fii astăzi în 2016, înaintea celor care sunt în jurul tău. Nu ştiu care e viitorul. Eu nu ştiu cum va fi media peste 2 sau 10 ani, dar ştiu că media peste 2 sau 10 ani va fi New Media sau nu. Şi atunci, ca jurnalist, n-ai altceva de făcut decât să te duci în New Media. Jurnalistul care astăzi nu exploatează reţelele sociale, informaţia de pe net şi toată puterea asta uriaşă a online-ului e orice, dar nu jurnalist.

Cum vezi mediul politic din România acum? Dacă media s-a schimbat, politicul s-a schimbat şi el sau nu?

Văd mediul politic aşa cum l-am văzut întotdeana: cu suspiciune. Mediul politic are propriile sale interese, care sunt despărţite de ale noastre, iar noi i-am consolidat în această existenţă. O dată la patru ani de zile trebuie să dau raportul în faţa ta. Tu-mi dai mie cheile de la maşină şi o dată la patru ani eu vin şi îţi spun: “Îmi mai dai voie să-ţi mai conduc maşina încă patru ani?”. Acum, dacă tu trebuie să-mi semnezi dispensa pentru încă patru ani, sigur că îţi voi da de băut, îţi voi spune că arăţi foarte bine, voi face un efort în jurul tău, dar efortul acesta va funcţiona trei luni, după care tu iarăşi îmi cedezi mie maşina, după care eu nu-ţi mai răspund la telefon, nu mă mai interesează. E un şofer căruia îi dăm totul şi nu-l tragem la răspundere. Niciodată. E o senzaţie de impunitate. El răspunde în faţa partidului, în faţa structurilor de putere, a justiţiei, în faţa duşmanilor, dar nu în faţa noastră. Noi nu existăm…

Dar nu crezi că poporul îşi merită liderii?

Întotdeauna.

Atunci faptul că noi nu existăm în ochii politicienilor nu e tot un efect al lipsei noastre de potenţial în a ne conştientiza forţa?

Ştii cum e asta? E ca şi cum am ieşit din discuţie, pentru că am găsit vinovatul… Şi acum putem să ne exonerăm.. Cu alte cuvinte, toţi sunt vinovaţi, toţi suntem vinovaţi şi dacă toţi suntem vinovaţi, atunci nimeni nu e vinovat.

Crezi că presa poate avea şi un rol de justiţiar?

Cred că da. Şi din păcate, eu fac parte din structurile alea vechi şi proaste care cred că presa trebuie să participe constant la modificarea realităţii. Eu am manipulat, am manipulat cât am putut de tare.

Se manipulează inteligent în România?

Atâta timp cât funcţionează… înseamnă că e performantă şi că trebuie să-i recunoaştem eficienţa. Pe de altă parte, eu nu cred în manipulare ca un dragon ce ne suge creierii şi ne prosteşte pe stradă, nu cred că cineva poate să scornească din nimic o revoluţie. Uită-te la acea manifestaţie în seama căreia s-a pus căderea guvernului Boc. Guvernul Boc nu a căzut din cauza acelei manifestaţii. Să fim serioşi! Erau 300 de derbedei acolo. Am făcut Piaţa Universităţii, am fost la toate loviturile de stat, eu ştiu ce înseamnă 100.000 de oameni pe stradă. Aici au ieşit 300 de beţivi care au urlat în Piaţa Universităţii… Guvernul a căzut din cauza faptului că PDL în acel moment ajunsese la disperare, nu ştia în ce barcă să sară, iar Boc n-a ştiut să-şi ţină partidul aproape. Pentru că nişte oameni foarte speriaţi de viitorul în care zdrăgăneau cătuşe şi sărăcie au sărit din barcă.

Ca jurnalist, eşti o persoană elitistă sau mergi pe varianta mesajului populist?

Eu vreau să fiu înţeles, vreau să comunic, vreau ca discursul meu să se ducă la cât mai multă lume. Nu suport pseudo-intelectualitatea care vorbeşte în vorbe neînţelese, însă în acelaşi timp, eu am handicapul meu, nu sunt un individ care se exprimă foarte uşor, foarte clar, am tendinţa de a apela la metafore şi figuri de stil. Dar, pe de altă parte, mie îmi place de mine, ăsta sunt, mă tolerez, mă îngădui şi merg mai departe. Trebuie să poţi explica copiilor teoria relativităţii. Îmi place să găsesc imagini simple ca să explic chestii complicate. Un jurnalist bun e acela care poate să scrie teoria relativităţii pentru copiii de la grădiniţă.

Avem jurnalişti de genul ăsta în România?

Noi n-avem aplicarea asta spre filosofia saxonă, spre vulgarizare. Noi suntem mai gregari, mai sofisticaţi, mai elitişti… Un exemplu bun ar fi Andrei Pleşu, care este în stare să vorbească despre îngeri pe înţelesul vânzătoarelor de flori. Dar Pleşu nu e jurnalist, Pleşu este un emiţător de conţinut.

De ce crezi că cei mai buni jurnalişti nu au pregătire academică în domeniu?

Pregătirea de presă se făcea înainte sub rigorile comuniste, era ideologie… Şi manierele cu care au fost învăţaţi bătrânii nu le-au permis acestora să predea tinerilor noi maniere. Pe de altă parte, oameni care n-aveau nicio treabă cu ingineria dădeau la facultăţi de inginerie pentru că nu intrau în altă parte. Şi atunci, oameni care ar fi trebuit să fie arhitecţi, ziarişti, orice altceva erau ingineri. A venit Revoluţia, s-au eliberat de acea frână şi au putut să-şi trăiască plenar vocaţia.

Jurnalismul e o profesie sau o vocaţie?

Amândouă. Toate lucrurile bune sunt amândouă în acelaşi timp: profesie şi vocaţie. Eu n-aş sfătui pe nimeni să intre la o facultate de jurnalism. I-aş sfătui să facă voluntariat într-o redacţie. “Du-te şi scrie gratis, du-te şi fă cafea gratis, stai în redacţie, vorbeşte cu oamenii, învaţă!”. Facultatea nu face doi bani. Venind din facultate cu o diplomă ce nu dovedeşte nimic, ţi se va spune că nu ai experienţă, iar tu vei spune că e vina sistemului. Întâmplător, toţi tinerii care vor să se angajeze îmi spun că le trebuie 1000 de euro şi spun că se pricep la orice. Nu-i mai întreb nimic ulterior… Nu faceţi facultate dacă vreţi să fiţi jurnalişti. Fiţi jurnalişti pentru că asta simţiţi şi pentru că asta vă place!

5 Comments

  1. Vezi d-na Dumitrescu,nu ai dorit deloc sa ma contrazici prin nepostarea comentariului meu in care apreciam calitatea jurnalistului Andrei Gheorghe si va sugeram sa incercati sa luati cate ceva din experienta acestuia.Sigur ca d-ta fiind teleormaneanca nu poti iesi din calapodul acestora care asa cum zicea cineva, acestea(teleormanenii) sunt fuduli mandri ingamfati si cu parere de rau o spun, fiind si eu teleormanean si prosti!Qed.De data aceasta nu am pretentia sa-l postati fiind convins ca nu o veti face dar e bine macar sa-l cititi si cine stie poate mai invatati ceva!

  2. D-na Carmen cred poti sa pui in aplicare raspunsurile date de interlocutor cu riscul ca vei fi penalizata de patronii ziarului!Eu v-am mai reprosat ca nu sunteti voi, ci sunteti vocile celor care va platesc.Ma bucur ca ai aflat acest lucru si de la un jurnalist adevarat care a ramas in picioare chiar daca si-a deranjat patronii indiferent care au fost ei,pentruca adevarul este cel care rezista in timp! Am o observatie si pentru el si anume ca, nu sunt de acord cu afirmatia facuta referitor la caderea guvernului Boc.Sunt convins ca si el stie ca nu se poate aprinde focul fara o scanteie,dupa ce s-a aprins focul vine si restul gunoaielor sa-l intretina!Si cred ca ma stie ca focul il aprinde in general acei betivi de care vorbeste,pentruca normal ar fi sa protestam toti, nu sa lasam doar pe unii, care dupa aceea sa-i catalogam asa cum a facut-o d-l Andrei Gheorghe.

  3. Pentru cei care fac o facultate fiindcă asta este „ceea ce vor”, cred că jurnalismul ajută foarte mult – sunt lucruri care devin accesibile odată cu absolvirea acestei facultăți. Pe mine mă pasionează jurnalismul, și DA – cred că aș fi avut de învățat.

    Ceea ce trebuie să ai în sânge este determinarea, verticalitatea, răbdarea, incisivitatea, logica, retorica, viziunea … dar stai, astea sunt virtuții ale omului superior, superior față de propria condiție (nu elitist)

    Andrei Gh. mi-a plăcut mereu, de pe vremea când era la 13-14 la ProFM; excelent interviul Carmen, însă îmi imaginez că discuția din spatele lui a fost și mai interesantă. La cât mai multe asemenea momente …

  4. Nu va contrazic,poate ca aveti dreptate,dar in mod sigur in Barcelona ca sa intri la facultatea de jurnalistica(in Spania se da examen la intrarea in facultate)se cere nota maxima 10 (anul acesta au fost 6 concurenti pe un loc).La noi ….

  5. da…ProTv e sublim, e comercial si deci impartial. E destept si destepteaza. Doar ca mai exista si neti sandu…

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

code

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.