Deputatul Calotă Ică, declaraţie politică despre necesitatea politicilor structurale în piscicultură şi acvacultură

Declaraţiile politice sunt cunoscute drept instrument aflat la îndemâna parlamentarilor, prin care aceştia îşi pot face cunoscute opiniile politice şi pot lua atitudine faţă de problemele societăţii. În cea mai mare parte, declaraţiile politice nu-şi demonstrează utilitatea, prin urmare parlamentarii, fie ei deputaţi ori senatori, nu se prea grăbesc să ia cuvântul de la tribună.

Deputatul ALDE de Teleorman, Calotă Florică Ică a susţinut însă în faţa colegilor săi din camera inferioară a Parlamentului o declaraţie politică privind necesitatea adoptării unor politici structurale în piscicultură şi acvacultură, în contextul în care România este un importator net de peşte şi produse pescăreşti, importând anual peste 100.000 de tone şi realizând din producţie internă circa 15.000 de tone.

“Pe lângă peştele congelat – macrou, hering, cod -, pe care nu-l produce, ci îl importă, piaţa românească apelează şi la importuri pentru speciile care se produc în România, respectiv crap, păstrăv, adus mai ales în stare vie din ţările vecine – Ungaria, Bulgaria – la preţuri aflate mult sub costurile de producţie autohtone. România deţine aproximativ 97.000 de hectare amenajate pentru piscicultură, înregistrate în registrul unităţilor de acvacultură, şi încă 40.000 de hectare neînregistrate. Totalul suprafeţei amenajate pentru piscicultură în zona continentală la nivelul Uniunii Europene este de circa 400.000 de hectare. Specificul activităţii de piscicultură al României este similar cu cel al altor ţări din Europa Centrală şi de Est – Ungaria, Polonia, Cehia, Germania -, şi anume creşterea crapului în policultură cu alte specii de apă dulce care valorifică potenţialul trofic al apelor din amenajările piscicole, utilizând toate nişele trofice disponibile. Specificul acestui tip de piscicultură practicat în România este constituit de faptul că speciile tradiţionale au cel mai lung ciclu de producţie din zootehnie, respectiv 3-4 ani, şi că producerea acestora se face în regim semi-extensiv sau semi-intensiv, cu utilizarea resurselor locale, atât în ceea ce priveşte materiile prime, cât şi forţa de muncă din spaţiul rural”, a susţinut deputatul ALDE în declaraţia sa politică.

Totodată, a mai precizat preşedintele ALDE Teleorman, “după integrarea României în Uniunea Europeană, activitatea de piscicultură a fost dislocată de la agricultură, unde îi este locul firesc, şi subsumată activităţilor maritime şi de pescuit”.

Astfel, toate programele subvenţionate şi de investiţii de care a beneficiat sectorul agricol au ocolit sistematic piscicultura, mai ales din cauza asocierii pisciculturii, care este o activitate care îmbină activităţile agricole cu zootehnia, cu pescuitul, care nu poate fi subvenţionat, deoarece extrage resurse naturale din mediul înconjurător.

În acest mod, peştele a devenit singurul produs agricol care nu a primit subvenţie niciodată, a arătat deputatul ALDE, care le-a explicat aleşilor necesitatea adoptării

unor politici structurale pentru relansarea pisciculturii şi acvaculturii în România. (Violeta Mocanu)

Leave a Comment

*

code