Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Copiii nimănui își așteaptă părinții

Decizia de a adopta un copil nu este niciodată una uşoară şi, indiferent de motive, adopţia reprezintă o schimbare majoră în viaţa unui cuplu, venind la pachet cu un plus de responsabilitate şi devotament pentru restul vieţii.

Pe lângă iubire, după care tânjesc, în primul rând, copiii care-şi doresc o familie, trebuie asigurate şi resursele necesare creşterii lui, iar acestea sunt multe şi de foarte multe tipuri. Astfel că, mulţi dintre viitorii părinţi adoptivi simt unele temeri, poate cea mai mare dintre ele fiind ca nu cumva, din cauza faptului că nu sunt părinţii biologici ai copilului pe care îl vor adopta, legătura dintre ei şi acesta să fie una greu de realizat.

Însă, până ca apropierea fizică între părinții adoptivi și copil să se producă, trebuie parcurs un proces, de cel mai multe ori anevoios, deși în ultima perioadă procedura de adopție a fost simplificată.

Un drum lung, plin de reguli

Pentru a putea fi demarate procedurile de adopţie în cazul unui copil, este nevoie ca părinţii biologici ai acestuia să declare, în scris, că nu mai vor să-l păstreze, iar acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi în cazul rudelor până la gradul 4. După ce sunt înregistrate declaraţiile acestora, copilul este declarat adoptabil şi i se poate găsi o familie adoptivă.

Primul pas pe care trebuie să-l facă atât cuplurile, cât și persoanele singure care vor să adopte un copil este să se adreseze Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului în a cărei rază administrativ-teritorială își au domiciliul.

Normele legale în vigoare prevăd că procedura adopției este guvernată de principiul identificării celei mai potrivite familii pentru un copil adoptabil şi nu se centrează pe căutarea unui copil pentru o familie. În consecinţă, pentru fiecare copil adoptabil aflat în evidenţa Registrul Național de Adopții, specialiştii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului vor selecta acel adoptator/familie adoptatoare care răspunde în cea mai mare măsură nevoilor copilului.

Pentru a putea fi inclusă pe listă, familia/persoana singură care vrea să adopte trebuie să obțină atestatul de familie/persoană aptă să adopte. Concret, procesul de evaluare în vederea obţinerii atestatului de familie/persoană aptă să adopte presupune parcurgerea a trei etape: evaluare socială, evaluare psihologică şi pregătire pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte. Acest proces de evaluare se realizează de către o echipă formată dintr-un asistent social şi psiholog, unul dintre aceştia având şi calitatea de responsabil de caz al familiei.

Atestatul se poate obţine în cel mult 90 de zile de la depunerea cererii de evaluare și este valabil pentru o perioadă de 2 ani. Valabilitatea acestuia se prelungeşte de drept până la încuviinţarea adopţiei în anumite situaţii.

“Cea mai importantă etapă din procesul de adopţie, respectiv potrivirea dintre copil şi persoana sau familia adoptatoare, se realizează după ce familia/persoana este atestată, iar copilul este declarat adoptabil. Angajaţii DGASPC care au această atribuţie intersectează lista copiilor declaraţi adoptabili cu cea a familiilor care vor să adopte, după care au grijă să aibă loc întâlnirea dintre familia adoptatoare şi copilul care îndeplineşte, cât mai bine, criteriile pe care aceasta le-a dorit”, a precizat Florinel Dragomirescu, directorul DGASPC Teleorman.

Ce schimbări a suferit procesul de adopție?

Procedura de evaluare a cuplului care adoptă a devenit mai flexibilă, iar valabilitatea atestatului de familie adoptatoare a fost prelungită de la 1 an la 2 ani. De asemenea, pentru reducerea termenelor, instanţele de judecată trebuie să soluţioneze cauzele privind finalizarea unei adopţii în maximum 5 zile. Înainte aveau la dispoziţie 30 de zile.

Și intervalul în care un copil devine eligibil pentru adopţia internaţională a fost scurtat de la doi ani la un an.

Toate aceste modificări pun capăt unor practici prin care era ocolită lista de așteptare. Concret, un cuplu care dorea să adopte un copil foarte mic discuta, de cele mai mult ori în maternitate, cu femeia care nu voia să păstreze copilul. Soţul își asuma paternitatea, după care copilul era adoptat de soție. Mai nou însă, bărbatul trebuie să facă un test ADN, astfel că practica nu mai este posibilă.

Realitatea în cifre: 94 de copii ai judeţului îşi aşteaptă părinţii

Potrivit reprezentanților DGASPC Teleorman, 21 de familii din judeţ au fost atestate ca apte să adopte în anul 2017, iar una este în curs de atestare. Totodată, în perioada menţionată, pentru 34 de copii a fost deschisă procedura de adopţie, în timp ce pentru alţi 9 minori dosarele se află pe rolul instanţei cu propunere de deschidere a procedurii de adopţie.

Pentru 24 de copii au fost realizate încredinţările în vederea adopţiei (se dispune de către instanța judecătorească pentru o perioadă de 90 de zile), în Teleorman dar şi în alte judeţe, în perioada menționată.

De asemenea, în anul 2017, pentru 13 copii a fost făcută încuviinţarea  adopţiei (etapă după încredințarea pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei care dorește să adopte copilul, astfel încât instanța să poată aprecia, în mod rațional, asupra relațiilor de familie care s-ar stabili dacă adopția ar fi încuviințată) în judeţul Teleorman, iar pentru alţi 11 copii a fost făcută încuviinţarea către familii din alte judeţe.

Pe parcursul anului 2017, 22 de adopţii s-au aflat în etapa de monitorizare post adopţie.

În prezent, în cadrul serviciului sunt 94 de dosare active, copii pentru care s-a stabilit ca finalitate a planului individualizat de protecţie adopţia, au fost introduşi în Registrul Naţional de Adopţii şi pentru care se caută o familie.

Au vrut un copil şi au plecat acasă cu trei

Un cuplu din Teleorman şi-a dorit să adopte un copil, astfel că cei doi soți s-au adresat reprezentanţilor DGASPC Teleorman, instituţia abilitată în acest sens. Ei au avut o serie de trăsături pe care şi-au dorit să le aibă viitorul lor copil și pe care reprezentanţii DGASPC le-au căutat în lista minorilor adoptabili. Potrivirea în cazul celor doi a fost făcută cu un copil, care mai avea însă doi fraţi, declaraţi adoptabili şi aceştia.

Cum legea în vigoare nu permite despărţirea fraţilor, cei doi soţi au venit pentru un copil şi au ales să plece acasă nu cu unul, ci cu trei. Astfel, cei trei fraţi, două fetiţe şi un băieţel, cu vârste cuprinse între un an şi 4 ani, şi-au găsit o familie.

În prezent, pentru alţi cinci fraţi aflaţi în grija statului au fost demarate procedurile de adopţie, iar micuţii aşteapă o familie adoptivă. Pentru ca aceştia să ajungă să fie adoptaţi, ar trebui ca o familie să vrea să plece acasă cu toţi cinci, şi în cazul lor fiind valabilă prevederea legală potrivit căreia nu pot fi despărţiţi.

Asistenții maternali pot adopta copiii pe care îi au în grijă, odată ce aceștia devin adoptabili

Potrivit legislației în vigoare, asistenţii maternali au prioritate atunci când vine vorba de adopţia copilului pe care îl au în grijă, odată ce acesta devine adoptabil. Concret, asistenţii sociali îi întreabă dacă îşi doresc să adopte copilul, iar dacă răspunsul este unul afirmativ, în cazul lor sunt sărite nişte etape, iar procedura este una mai simplă.

Și, deși majoritatea asistenților maternali sunt persoane care au familii și copii, sunt cazuri în care, odată declarat adoptabil minorul avut în grija, asistentul maternal decide să-l adopte.

În această situaţie s-a aflat, anul trecut, şi o fetiţă de aproape 12 ani, care se afla în grija unui asistent maternal, la Roşiorii de Vede. Odată declarată adoptabilă, asistentul maternal care se ocupa de ea şi-a exprimat dorinţa să o adopte, lucru care s-a şi întâmplat în cele din urmă.

Două adopţii internaţionale au fost finalizate în anul 2016, însă niciuna în anul 2017

Legea prevede că numai persoanele cu reşedinţa obişnuită în România pot parcurge procedura de adopţie internă (cele care fac dovada că în ultimele şase luni anterioare depunerii cererii de evaluare au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României).

Anul 2017 a fost unul fără adopții internaționale, la nivelul județului Teleorman, însă două astfel de procese au fost finalizate în anul 2016.

Cele două familii care au luat acasă câte un copil în 2016 sunt stabilite în Italia, iar procesul post adopție se realizează cu ajutorul autorităților italiene, potrivit conducerii DGASPC Teleorman.

Copiii greu adoptabili primesc o nouă șansă

Familiile care vor să adopte un copil au, în majoritatea cazurilor, cam aceleași criterii: vor copii cât mai mici, cu vârsta de până la 2 ani, vor copii sănătoși și fără vulnerabilități medicale (spre exemplu părinți cu istoric medical complicat).

Copiii care nu corespund preferințelor majoritare rămân în grija statului și, pe măsură ce trece timpul, au tot mai puține șanse de a ajunge să aibă o mamă şi un tată.

Pentru aceștia, sistemul de adopții din România s-a reformat cu aproape un an în urmă, odată cu întocmirea Registrului copiilor greu adoptabili, astfel că sute de copii care aveau șanse mici de a-și găsi o familie care să-i iubească sunt pe cale să-și împlinească dorința cea mai profundă: să aibă părinții lor.

Sunt copiii greu adoptabili din sistemul de protecție, o categorie nouă prevăzută de lege, pentru care procedura de adopție a fost simplificată începând cu toamna anului 2016. Se numesc astfel pentru că au petrecut mai mult de nouă luni în sistemul de protecție din momentul în care au fost declarați adoptabili, dar procesul de adopție nu s-a deschis încă.

“În prezent, verificările de la Minister se axează, în ceea ce priveşte segmentul de adopţie, pe Registrul copiilor greu adoptabili. Se urmăreşte în ce măsută direcţiile judeţene au rezultate pe acest segment. Pot să spun că noi stăm destul de bine, că ne situăm peste medie în această privinţă”, a declarat directorul DGASPC Teleorman, Florinel Dragomirescu.

În categoria copiilor greu adoptabili s-a aflat și o fetiță de cinci ani, diagnosticată cu ADHD. Pentru aceasta, șansele de a fi adoptată scădeau proporțional cu trecerea timpului din momentul în care fusese declarată adoptabilă.

Cum istoricul său medical nu era unul tocmai fericit, mult timp nicio familie  nu și-a exprimat dorința să o cunoască. Asta până anul trecut, când un cuplu a văzut-o în Registrul copiilor greu adoptabili și cei doi soți și-au dorit să o întâlnească pe micuță. A fost dragoste la prima vedere, iar fetița și-a găsit familia pe care și-a dorit-o atât de mult.

“Pentru noi, principalul obiectiv este reintegrarea copiilor în familie, asta ne propunem să facem atunci când instituim o măsură de protecție pentru un minor. Acolo unde această variantă nu există, este foarte important să găsim copilului familia cu care să poată fi făcută potrivirea cu succes. Programăm întâlniri între copil și familia adoptatoare, îi lăsăm să se cunoască, lucrurile se fac treptat, după un calendar bine stabilit. Este un proces extrem de complex acesta al adopției și presupune pași clari, care nu pot fi săriți”, a concluzionat directorul DGASPC Teleorman. (Violeta Mocanu)

Leave a Comment

*

code