Politic

Confruntarea Ponta – Iohannis s-a tansformat într-un joc de ping-pong

alegeriVioleta MOCANU

Oare cât e de normal să muţi campania electorală în stradă, mascând-o în “atitudine civică”? Şi cât e de normal să umfli cu pompa un subiect şi să amesteci insituţii care nu au ce căuta în campania electorală, în timp ce candidaţii fug de înfruntările televizate invocând tot felul de scuze? Este asta o Românie de care suntem mândri? O Românie a lucrului bine făcut? Românii au ieşit în stradă în mai multe oraşe ale ţării, dar şi în străinătate, pentru a cere măsuri eficiente de organizare a votului în diaspora pentru turul al doilea. Ei nu par convinşi că măsurile anunţate de Titus Corlăţean referitoare la desfăşurarea celui de-al doilea tur de scrutin în secţiile din străinătate sunt cele care le vor garanta exercitarea dreptului la vot. Lucrurile au degenerat, în Bucureşti şi Braşov, unde s-au întâlnit susţinătorii ambilor candidaţi rămaşi în competiţia electorală. Mai mult sau mai puţin autorizate, mitingurile au adunat mii de oameni. Au fost manifestaţii şi în Londra, Dublin, Viena, Paris şi Madrid. Şi, pentru că tot a fost o campanie murdară, cu atacul la persoană şi manipularea folosite ca metode-cheie de a câştiga electorat, pe ultima sută de metri se merge pe aceeaşi direcţie. Avem clivaje care se adâncesc dramatic şi aproape iremediabil: tinerii contra celor vârstnici, cei mai educaţi contra celor cu studii modeste, pro-occidentalii contra naţionaliştilor, ortodocşii contra ”altora”, orăşenii contra populaţiei rurale, mediul privat contra sectorului bugetar. În tot acest timp, candidaţii s-au evitat invocând tot felul de scuze: de ce o dezbatere şi nu 4 sau 8, de ce la Palatul Cotroceni şi nu la televiziunile de ştiri, de ce la anumite televiziuni şi nu la Televiziunea Română, care a lansat deja invitaţia, de ce la Timişoara şi nu la Bucureşti şi tot aşa. În schimb, se perindă câte unul pe la televiziuni, la orele de maximă audienţă, şi aruncă săgeţi otrăvite spre celălalt. Echipele de campanie se întâlnesc, negociază, dar nu ajung la vreun rezultat. Nu se fac concesiuni şi nu se renunţă la orgolii. O singură dată în ultimii 25 de ani candidaţii la preşedinţia României rămaşi în turul al doilea nu s-au întâlnit într-o confruntare directă: în anul 2000, când finaliştii au fost Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Cât despre electorat, acesta aşteaptă să-i vadă pe cei doi candidaţi la prima funcţie în Stat într-o confruntare aşa cum s-a întâmplat la alegerile precedente. În fond, de ce este necesară o dezbatere între cei doi? Pentru ca electoratul să-i vadă într-o confruntare faţă în faţă, să-şi prezinte programele, să răspundă întrebărilor în mod spontan şi nu să vină cu răspunsuri elaborate, gândite de consultanţi politici. Este necesară pentru că nu mai pot fugi de subiecte delicate, de subiecte pe care le evită altfel, iar acest lucru s-ar întâmpla tocmai fiindcă niciunul dintre ei nu l-ar ierta pe celălalt şi n-ar evita să-l pună într-o situaţie neplăcută în faţa electoratului.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

*

code

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.