Adrian Buică trece prin arbitraj peste drama personală

Vineri, 24 martie, un tragic accident de circulație a curmat brusc viața a doi tineri polițiști, care veneau de la cursuri de pregătire profesională, de la Slatina. Impactul fatal s-a petrecut, vă aduceți aminte stimați cititori, pe Drumul Județean 703, Mavrodin – Buzescu.

Printre cei care acum sunt doar o amintire pe Pământ, era și Claudia Florentina Buică…

Regretata menționată a avut tangență cu sportul teleormănean, motiv pentru care i-am și alocat aceste coloane. Claudia Florentina era soția arbitrului de Liga a IV-a, Adrian Buică. Ea a lăsat în urmă doi copii minori, soțul îndoliat, o familie răvășită și sute de prieteni cutremurați de această dramă.

L-am reîntâlnit pe Adrian Buică la Festivalul Fotbalului Teleormănean, care a avut loc pe 10 iunie, la Saelele, pe Stadionul Comunal. Îmbrăcat în negru, din cap până în picioare, cavalerul fluierului cunoscut tuturor din fotbalul județean, încearcă să depășească punctul critic prin activitatea de arbitraj. Multă lume credea că, după tragedie, lotul arbitrilor teleormăneni nu se va mai putea baza pe unul dintre cei mai apreciați componenți ai săi, Adrian Buică. Totuși, acesta a trecut peste momentul de cotitură și și-a continuat activitatea, în pofida ipotezelor pesimiste în acest sens.

”Claudia a fost cea care a insistat, la un moment dat, să continui activitatea de arbitru. Se întâmpla acum ceva vreme. Voiam să abandonez. Nu mai aveam posibilitatea regulamentară să promovez în loturile naționale și parcă nu mai aveam motivație. Ea m-a încurajat și m-a susținut să fac ceea ce îmi place. Grație ei am continuat să arbitrez. Acum, după cele petrecute, am obligația morală față de soția mea să continui, atât cât voi putea și cât mi se va permite, să arbitrez. O fac pentru ea, o fac în amintirea ei, dar și pentru mine. Când intru în teren trebuie să mă concentrez pentru a-mi duce la bun sfârșit misiunea, așa că mă eliberez de orice stres, de orice grijă, de orice problemă. Îmi este foarte utilă activitatea de arbitraj pentru a depăși, pe plan psihologic, drama de familie. Să știți că, atunci când se termină un meci, am o senzație superbă. Simt că soția mea mi-a fost alături, m-a urmărit și mi-a transmis sentimente pozitive. Așa că voi continua să arbitrez pentru a-i cinsti memoria iubitei mele soții, Claudia Florentina”, ne-a declarat Adrian Buică, în exclusivitate.

Arbitrul din Alexandria a fost delegat să oficieze la centru, la finala Cupei României dintre Voința Saelele și Astra Plosca. Partida, după cum se știe, s-a încheiat cu o mare surpriză, fiind câștigată de către oaspeți, care s-au impus după executarea loviturilor de departajare din punctul de pedeapsă, cu scorul de 6-5, după 2-2 în timpul regulamentar.

Prestația lui Adrian Buică și a brigăzii sale a fost apreciată de către toți cei prezenți la fața locului. Pentru prima dată, la festivitatea de premiere, pe podium au fost chemați și arbitrii delegați la finală, pentru a primi o medalie ca amintire. Un gest frumos al Asociației Județene de Fotbal Teleorman și, pe de altă parte, o frumoasă coincidență pentru Adrian Buică. Mai mult ca sigur, pentru arbitrul din Alexandria, acest trofeu va avea o greutate incomensurabilă, ținând cont de cele relatate mai sus.

Desigur că acest material este unul special, dar pe care mai bine n-am fi avut ocazia să îl redactăm. Totuși, pe această cale, deși este de prisos, dorim să îl asigurăm pe Adrian Buică de întreaga noastră susținere în carieră și în viață. De asemenea, dorim să salutăm atitudinea sa demnă în fața tragediei, dar și faptul că prin sport a găsit o cale de depășire a unui groaznic obstacol.

Capul sus Adrian! Dumnezeu să o aibă în pază pe Claudia Florentina… (Cristi Frisk)

Leave a Comment

*

code